CSJ. Decizia nr. 2580/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2580/2003
Dosar nr. 1193/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 540 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire cu motivarea că susţinerea condamnatului că faţă de modificările legislative ulterioare, privind art. 147 C. pen., referitoare la consecinţe deosebit de grave, poate beneficia de o pedeapsă mai uşoară, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul, care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de el, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, pentru care a fost condamnat, în cauză impunându-se efectuarea unei noi anchete şi administrarea de noi probe în vederea stabilirii adevărului.
Curtea, analizând sentinţa atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de criticile formulate, constată că apelul este nefondat. Şi este respins ca atare prin Decizia penală nr. 94 din 19 februarie 2003.
Se reţine, conform art. 394 lit. a) C. proc. pen., că revizuirea poate fi cerută, printre altele, când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Dispoziţia se conjugă cu prevederile alineatului 2 din acelaşi articol, care completează ipoteza de mai sus, precizând că motivul constituie cauză de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Deci, acest caz de revizuire, se referă la descoperirea de fapte sau împrejurări noi, acestea urmând a dovedi reţinerea de către hotărârea definitivă a unei stări de fapt eronate, noi trebuind să fie deci probele şi nu mijloacele de probă, prin care se administrează deja probe cunoscute.
În speţă, revizuientul a propus efectuarea unei noi anchete, efectuarea unei noi expertize a actelor şi documentelor, prin care s-au livrat mărfurile, probe care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se prelungească probaţiunea prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte stabilite anterior.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat în motivul de recurs aceleaşi aspecte susţinute, prin cererea de revizuire, respectiv nevinovăţia sa şi respectiv pentru dovedirea acesteia administrarea de noi probe.
Curtea, examinând cauza constată că recursul este nefondat.
Aşa cum corect au reţinut instanţele pe calea revizuirii în temeiul art. 394 lit. a) C. proc. pen., se pot invoca fapte sau împrejurări necunoscute de instanţe, noi fiind probele şi nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.
Ori, efectuarea unei noi expertize a actelor din care rezultă livrarea mărfurilor echivalează cu prelungirea probatoriului, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.I., împotriva deciziei penale nr. 94 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2573/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2581/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
