CSJ. Decizia nr. 2581/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2581/2003
Dosar nr. 1169/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1194 din 16 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de contestatorul condamnat S.I., ca fiind nefondată.
Instanţa, pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 24 din 15 iunie 1995 a Tribunalului Călăraşi, la 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prin cruzimi, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen.
Prin Decizia nr. 57/1996 Curtea de Apel Bucureşti a majorat pedeapsa la 17 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară, decizie rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 394/1997 a Curţii Supreme de Justiţie.
Contestatorul a formulat cerere de revizuire a sentinţei de condamnare, pronunţată de Tribunalul Călăraşi susţinând că probele administrate nu sunt concludente şi nu fac dovada vinovăţiei sale şi că, în mod greşit nu i-au fost aplicate dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen., cerere respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond nu a analizat critica formulată, în condiţiile în care din dosarul cauzei rezultă că victima T.F. s-a aflat într-o vădită stare de ebrietate, fiind cunoscut ca o persoană foarte violentă.
Prin Decizia penală nr. 62 din 13 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul contestatorului.
Împotriva acestei decizii S.I. a declarat recurs, susţinând să se reanalizeze întreg probatoriul administrat şi să se constate că pedeapsa de 8 ani închisoare este deja suficientă şi ca atare se impune punerea sa în libertate.
Recursul este nefondat.
Din considerentele cererii formulate şi motivaţiei contestatorului, aprecierea că sunt indicii care ar conduce la identificarea adevăraţilor autori ai faptei de omor, ceea ce ar conduce la absolvirea sa de vinovăţie, nu poate fi încadrată în nici unul din cele patru cazuri reglementate expres de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.
Un astfel de motiv poate constitui, eventual, obiectul unui recurs în anulare, în care sens petiţionarul să sesizeze procurorul general, pentru a se analiza noile sale susţineri.
Pe cale de consecinţă, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 62 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2580/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2583/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
