CSJ. Decizia nr. 2597/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2597/2003
Dosar nr. 5047/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Prin sentinţa penală nr. 566 din 18 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. şi l-a condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 201 alin. (2) C. pen.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 27 februarie 2002, la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 26 iulie 2001, după ce inculpatul R.N. a încercat să întreţină relaţii sexuale anormale cu minorul C.V.C., contra sumei de 10.000 lei, a întreţinut raporturi sexuale orale cu acesta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, parţial, sentinţa şi, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (2), art. 200 alin. (2) C. pen. şi art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceeaşi decizie, s-a dedus, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 27 februarie 2002, la 13 septembrie 2002.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul R.N.
Prin recursul declarat, Parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice.
Inculpatul R.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
În urma examinării probelor strânse în cursul urmăririi penale şi a celor administrate în cursul judecăţii se impune concluzia că, în realitate, în cauză nu există dovezi în sarcina inculpatului, decât pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel (inculpatul a încercat să întreţină un raport sexual anal cu minorul de 7 ani, contra sumei de 10.000 lei, raport care nu s-a consumat datorită ţipetelor minorului).
Aşa fiind recursul parchetului urmează a fi respins ca nefondat.
Nu se impune nici reducerea pedepsei solicitată de inculpat prin recurs.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, reflectat de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, pedeapsa de 5 ani închisoare a fost just individualizată.
În concluzie va fi respins şi recursul inculpatului, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul R.N., împotriva deciziei penale nr. 554 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002, la 30 mai 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2585/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2602/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
