CSJ. Decizia nr. 2571/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2571/2003
Dosar nr. 1014/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 6 martie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului L.I.V. la:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă, timpul executat şi s-a confiscat de la inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., suma de 300.000 lei.
S-a reţinut că, în seara zilei de 16 februarie 2002, inculpatul care ştia că partea vătămată, în vârstă de 75 ani locuia singură, a pătruns prin efracţie în locuinţă, a bruscat-o, trântind-o pe pat, a lovit-o şi ameninţând-o cu violul, i-a sustras suma de 300.000 lei.
În urma agresării, victima a suferit leziuni pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel, susţinând nevinovăţia, deoarece partea vătămată l-a invitat să o viziteze şi i-a dat banii pentru a-i cumpăra lemne de foc, încât se impune achitarea şi că, oricum, pedeapsa este prea severă.
Prin Decizia penală nr. 61 din 17 februarie 2003, Curtea de Apel Suceava, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, fiind mult prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat se constată că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică faptelor şi o justă individualizare a pedepselor.
Reţinând critica formulată de acesta prin prisma motivului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat şi urmează a fi înlăturat.
În mod corect s-a apreciat că, faţă de gradul ridicat de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise şi persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, reducerea pedepsei este nejustificată.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă timpul executat de la 26 februarie 2002, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I.V., împotriva deciziei penale nr. 61 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 20 februarie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2557/2003. Penal. Contestatie în anulare.... | CSJ. Decizia nr. 2573/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
