CSJ. Decizia nr. 2573/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2573/2003
Dosar nr. 1077/2003
Şedinţa publică din 29 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1138 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, a condamnat pe inculpaţii:
- G.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
- B.G. la două pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv, de la 13 august 2002, la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, iar inculpatul minor G.M., în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.000.000 lei, către partea civilă Z.M. şi 3.000.000 lei către partea civilă B.A., cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 12 august 2002, inculpaţii, prin violenţă, au sustras, la ore şi în locuri diferite, părţii vătămate B.A., un telefon mobil, iar părţii vătămate Z.M., un lănţişor din aur.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 60 din 13 februarie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpaţii solicitau redozarea pedepselor.
Împotriva menţionatelor hotărâri, cei doi inculpaţi au declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând, ca şi în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de gravitatea faptelor comise şi de circumstanţele lor personale.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (plângerile şi declaraţiile constante ale părţilor vătămate, procesul-verbal de cercetare şi planşele foto întocmite de organele de poliţie, cu ocazia cercetării locului faptei şi a recunoaşterii din grup a inculpaţilor de către părţile vătămate şi martori, declaraţiile martorului ocular A.L.G., coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor) rezultă, fără dubiu, că la data de 12 august 2002, în jurul orei 12,00, inculpaţii prin violenţă, au sustras un telefon mobil părţii vătămate B.A., aflată pe stradă, iar în jurul orei 18,30, în aceleaşi împrejurări au sustras un lănţişor din aur, aparţinând părţii vătămate Z.M.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a acestora, conform art. 72 şi art. 52 C. pen., având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele (în loc public, prin acte repetate de violenţă, de către un major împreună cu un minor), care demonstrează periculozitatea deosebită a inculpaţilor.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se vor deduce din pedepsele aplicate, perioada cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv, respectiv, de la 13 august 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.G. şi G.M., împotriva deciziei penale nr. 60 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 13 august 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2571/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2580/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
