CSJ. Decizia nr. 2686/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2686/2003
Dosar nr. 1256/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Neamţ a respins ca nefondată cererea condamnatului I.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 36/2001 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a reţinut că, prin cerere, condamnatul I.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive familiale, respectiv tatăl, în vârstă de 84 ani, este grav bolnav şi în pericol de a fi evacuat din apartament, iar sora sa, în vârstă de 55 ani, este netransportabilă, fiind handicapată gr. I de invaliditate, ambii aflându-se în îngrijirea sa.
Ancheta socială efectuată de Primăria sector 4 Bucureşti, confirmă situaţia celor două persoane, care au ca venituri materiale pensia şi, respectiv, ajutorul de şomaj, având datorii de peste 10 milioane lei la întreţinere, motiv pentru care a fost promovată acţiunea în evacuare.
Pentru a respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei, instanţa a constatat că situaţia familială invocată nu constituie o împrejurare specială, în sensul avut în vedere de art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 C. proc. pen., aportul condamnatului în intervalul de cel mult 3 luni, cât va fi posibilă întreruperea executării pedepsei, fiind nesemnificativ şi nu ar putea înlătura dificultăţile.
Apelul condamnatului a fost respins prin Decizia penală nr. 97 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău, constatând că, fiind de durată situaţia grea a familiei condamnatului, aceasta nu are caracter de împrejurare specială.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor şi admiterea cererii.
Recursul nu este fondat.
Instanţele au apreciat justificat caracterul de durată a situaţiei materiale dificile a tatălui şi surorii condamnatului, precum şi a stării sănătăţii acestora, astfel încât, aceste realităţi nu au caracterul de împrejurări speciale, în sensul dat de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
De altfel, datoriile mari la diferiţii furnizori de servicii, dintre care cea la întreţinere a motivat introducerea acţiunii în evacuare, au fost făcute cât timp condamnatul se afla, în libertate, încât nu sunt motive să se creadă că în interesul relativ scurt de întrerupere a executării pedepsei ar putea redresa situaţia materială.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului I.V. urmează să fie respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2685/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2687/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
