CSJ. Decizia nr. 2683/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2683/2003
Dosar nr. 1290/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 396 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost condamnat T.P.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
La data de 20 mai 2002 condamnatul T.P.P. a formulat contestaţie la executarea hotărârii susţinând, în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen., că sunt motive de reducere a pedepsei, arătând că a avut o comportare bună în timpul executării ei.
Tribunalul Alba, prin sentinţa penală nr. 293 din 14 noiembrie 2002, a respins contestaţia la executare, considerând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 461 lit. d) C. proc. pen., împrejurarea invocată de condamnat neconstituind motiv pentru reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 41/ A din 13 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de condamnatul T.P.P. împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat, iar în instanţă a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În altă ordine de idei, potrivit art. 14 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împrejurarea invocată de condamnat nu se circumscrie cazurilor limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. şi nici nu a intervenit o lege mai favorabilă.
În consecinţă, soluţia instanţei de control judiciar de menţinere a hotărârii tribunalului este corectă, împrejurare în care, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea condamnatului, potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator T.P.P., împotriva deciziei penale nr. 41/ A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2675/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2685/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
