CSJ. Decizia nr. 2675/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2675/2003
Dosar nr.1744/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 439 din 18 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpaţii:
- O.D. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 80 din acelaşi cod şi
- A.G. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 şi art. 109 din acelaşi cod şi a art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă s-a constatat că prejudiciul adus părţii vătămate I.I., a fost acoperit.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 11 septembrie 2002, partea vătămată I.I., după ce a încasat de la martorul S.N. suma de 2.758.000 lei, sumă ce reprezenta contravaloarea unei cantităţi de seminţe de floarea soarelui predată anterior acestuia, a mers în barul numitului G.N. pentru a consuma băuturi alcoolice, ocazie cu care a relatat celor aflaţi în cafe bar faptul că are asupra sa banii primiţi de la S.N.
În jurul orelor 21,00, au intrat în bar inculpaţii, iar inculpatul A.G. auzind că partea vătămată are asupra sa banii obţinuţi pe seminţele de floarea soarelui vândute i-a propus inculpatului O.D. să o urmărească.
După ieşirea din bar, şi în apropierea locuinţei, inculpaţii au atacat pe partea vătămată prin surprindere pe la spate şi l-a trântit la pământ, după care inculpatul A.G. l-a lovit cu picioarele, i-a acoperit gura cu mâna luându-i din buzunarul cămăşii suma de 2.700.000 lei.
Partea vătămată a început să strige, dar inculpaţii au reuşit să fugă, după care au ajuns la locuinţa inculpatului A.G. unde au ascuns suma de 2.550.000 lei, iar cu diferenţa de bani s-au întors la bar şi au consumat băuturi alcoolice.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că partea vătămată I.I. a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, urmată de cădere, şi a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
În ziua de 12 septembrie 2002, urmare a plângerii formulată de partea vătămată organele de poliţie au efectuat percheziţie la domiciliul inculpatului A.G., unde a fost găsită suma de 2.550.000 lei.
Împotriva sentinţei, inculpatul A.G. a declarat apel, respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 55/ A din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul A.G. a declarat recurs, motivul invocat fiind greşita individualizare a pedepsei în cadrul acestuia solicitându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea acesteia, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste prevederi legale, se reţine că în procesul stabilirii pedepsei instanţa a avut în vedere, cu precădere gradul concret de pericol social al faptei îndreptată împotriva integrităţii fizice şi patrimoniului persoanei, împrejurărilor în care ea s-a săvârşit, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, sincer pe parcursul desfăşurării procesului penal, dar deşi minor la data săvârşirii faptei de tâlhărie a fost, cel care a conceput-o, atrăgând şi un inculpat major.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în viziunea prevederilor art. 81 C. pen., pentru a fi dispusă trebuie să întrunească, cumulativ toate cerinţele înscrise în alin. (1) lit. a) şi c).
În cauză, se apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin privare de libertate, condiţiile de aplicare a art. 81 C. pen., cerinţe legale cumulative, nefiind posibil a fi reţinute.
Întrucât critica formulată de recurent este neîntemeiată, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, arestarea preventivă de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2668/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2683/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
