CSJ. Decizia nr. 2732/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2732/2003
Dosar nr. 180/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 585 din 12 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- C.M. la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., instanţa a contopit cele două pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. Totodată, în baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 1111 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani, 7 luni şi 22 zile, aplicată prin sentinţa penală nr. 21/1991 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
- T.J. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Inculpaţii C.M. şi T.J. au fost condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 11 februarie 2002, în urma unei percheziţii efectuate de organele poliţiei la domiciliul inculpaţilor C.M. şi T.J. au fost găsite 180 doze de heroină (6,80 grame) destinate comercializării.
Prin Decizia penală nr. 585 din 31 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând cauza, a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la stabilirea răspunderii penale a inculpatului C.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., menţinând restul dispoziţiilor şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatei T.J., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.M. şi T.J.
În recursul parchetului se critică hotărârile pronunţate în cauză pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei T.J. şi se solicită majorarea pedepsei aplicate acestei inculpate, ţinând seama de pericolul social ridicat al infracţiunii comise.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ţinând seama de pericolul social ridicat al infracţiunii comise de inculpata T.J. împreună cu inculpatul C.M., căruia, pentru aceeaşi faptă i s-a aplicat, în mod corect, o pedeapsă de 12 ani închisoare, urmează ca recursul parchetului să fie admis, să se caseze ambele hotărâri şi să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatei.
Inculpatul C.M. a solicitat, în susţinerea recursului său, micşorarea pedepsei aplicate.
Critica inculpatului privind individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat nu este întemeiată, având în vedere pericolul social ridicat al infracţiunii comise ca şi faptul că inculpatul este recidivist, după o condamnare anterioară de 7 ani şi 7 luni închisoare, neînţelegând să se integreze într-un comportament social normal. Pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele legii şi corespunde scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
În examinarea recursului declarat de inculpatul C.M., Curtea Supremă de Justiţie constată, din oficiu, că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale în ce priveşte pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen., care, potrivit art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, a fost graţiată integral, condiţionat.
Având în vedere că instanţele au omis să facă aplicarea dispoziţiilor menţionate, privind graţierea pedepsei, urmează ca recursul inculpatului să fie admis pentru acest motiv, să se înlăture aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., să se descontopească pedeapsa aplicată în pedepsele componente şi să se constate graţierea pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.
Totodată, se va completa enumerarea textelor în baza cărora acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa complementară, cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Inculpata T.J. a cerut, în susţinerea recursului declarat, reducerea pedepsei, în raport cu circumstanţele atenuante recunoscute în favoarea sa.
Pentru considerentele arătate în examinarea recursului parchetului, se constată că nu există temeiuri să se dispună micşorarea pedepsei aplicate inculpatei T.J., urmând ca recursul acesteia să fie respins ca nefondat, cu obligarea inculpatei recurente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 685 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 585 din 12 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, faţă de inculpatul C.M. cu privire la aplicarea Legii nr. 543/2002, la pedeapsa aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar faţă de inculpata T.J. numai referitor la cuantumul pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., faţă de inculpatul C.M. şi descontopeşte pedepsele în pedepsele componente.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (4) C. pen.
Completează textele în baza cărora s-a aplicat faţă de acelaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani în sensul că această pedeapsă se aplică în baza art. 65 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatei T.J. de la 5 ani, la 7 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor susmenţionate.
Respinge, recursul declarat de inculpata T.J., ca nefondat.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 11 februarie 2002, la 6 iunie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Onorariu de avocat din oficiu pentru inculpatul C.M., în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpata T.J. să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2731/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2738/2003. Penal → |
|---|
