CSJ. Decizia nr. 2741/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2741/2003
Dosar nr. 306/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 1 iulie 2002, Tribunalul Giurgiu, schimbând încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de persoane, din art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 pct. 2 lit. a) din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestui text de lege, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat la câte 3 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată N.C.V.), pe inculpaţii:
- M.G.C. şi
- C.M.
În baza art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76, precum şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul C.M. la 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism (privind pe minora M.R.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a suspendat executarea sub supraveghere, a pedepselor aplicate inculpaţilor M.G.C. şi C.M. şi a dispus punerea în libertate a acestora.
În baza art. 329 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul D.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare, precum şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de proxenetism referitor la partea vătămată N.C.V.
În baza art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (referitor la minora M.R.).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului D.G. prin sentinţa penală nr. 37/2000 a Judecătoriei Giurgiu (tot pentru infracţiunea de proxenetism), urmând ca să execute în total 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen. şi art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la M.G.C. a sumei de 8.000.000 lei şi de la C.M. a sumei de 1.170.000 lei, obligându-i la plata acestor sume.
S-a reţinut că, în luna octombrie 2001, inculpatul C.M. a „cumpărat-o” de la alţi proxeneţi, pe numita N.C.V. şi împreună cu inculpata M.G.C. (mama lui), au obligat-o să practice prostituţia, după care, în luna ianuarie 2002, cea de a doua inculpată „a vândut-o” altor proxeneţi.
În perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002, inculpatul C.M. a înlesnit practicarea prostituţiei şi a tras foloase materiale din practicarea prostituţiei de către minora M.R.
S-a mai reţinut şi faptul că inculpatul D.G. şi-a tras foloase din practicarea prostituţiei de către numitele N.C.V. şi M.R.
Prin Decizia penală nr. 750 din 26 noiembrie 2002, Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat parţial hotărârea primei instanţe şi, în fond:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatei M.G.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 3 ani închisoare, la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a art. 861 – art. 864 din acelaşi cod.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
Pentru inculpatul C.M., a descontopit pedeapsa rezultantă în părţile componente şi prin înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 şi art. 861 – 864 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), din 2 ani la 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracţiune de la 3 ani la 6 ani închisoare.
A dispus aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen., pentru fiecare pedeapsă principală.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.M. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis aceluiaşi inculpat, pe o perioadă de 3 ani exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi dedusă din pedepsele aplicate inculpaţilor M.G.C. şi C.M. durata reţinerii şi a arestării preventive până la data punerii efective în libertate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.G.
S-a motivat, în esenţă, că infracţiunile săvârşite de inculpaţii M.G.C. şi C.M. prezentând un grad mare de pericol social, se impune, pentru realizarea scopului pedepselor, majorarea cuantumului acestora şi înlăturarea art. 74 şi art. 76, precum şi a art. 861 – art. 864 C. pen.
Referitor la inculpatul D.G., instanţa de apel a motivat că s-a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs cei trei inculpaţi.
Inculpatul D.G. a criticat hotărârile pronunţate în cauză, ca netemeinice, fiind urmarea unei erori grave de fapt, greşit punându-se temei pe declaraţii subiective ale martorilor, solicitând, în principal, achitarea sa.
Critica este nefondată.
Motivul de netemeinicie a mai fost formulat şi la instanţa de apel, fiind analizat temeinic şi respins justificat ca nefondat.
Inculpatul D.G. a recunoscut la prima instanţă că a primit în domiciliul său pe numitele N.C.V. şi M.R., despre care ştia că se prostituează, împreună cu diverşi bărbaţi de la care a primit sume de bani pentru a cumpăra ţigări, cafea, ciocolată şi băuturi alcoolice, din care a consumat şi el.
Relatările inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului V.I., care a relatat că, prin luna decembrie 2000, a mers în locuinţa unui cetăţean din Giurgiu (unde locuieşte inculpatul D.G.) şi intrând în apartamentul acestuia unde se aflau 3 fete, i-a cerut să-i dea o fată pentru a întreţine relaţii sexuale cu una din ele, iar după actul sexual a plătit gazdei suma de 100.000 lei.
De asemenea, declaraţia inculpatului se coroborează şi cu declaraţiile la urmărirea penală ale martorilor M.N., M.R. şi N.C.V.
La data de 1 februarie 2002, M.R. a fost depistată de organele de poliţie, în apartamentul inculpatului D.G., în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu numitul F.E.
Inculpatul D.G. nu este la prima infracţiune de acest gen.
Printr-un motiv comun, cei trei inculpaţi au criticat Decizia atacată cu privire la individualizarea pedepselor, solicitând să fie reduse, deoarece le consideră prea mari.
Critica este nefondată.
Pedepsele aplicate de prima instanţă inculpatului D.G. şi menţinute în apel, precum şi pedepsele aplicate în apel inculpaţilor M.G.C. şi C.M., sunt bine individualizate în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare cu gravitatea faptelor şi cu pericolul social concret al inculpaţilor, la inculpatul D.G. avându-se în vedere şi starea de recidivă.
Totodată, pedepsele aplicate se învederează ca necesare în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se includ şi onorariile de avocat din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.G., M.G.C. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 750 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei reprezintă onorariile de avocat ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2738/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2752/2003. Penal → |
|---|
