CSJ. Decizia nr. 2738/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2738/2003
Dosar nr. 4260/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1531 din 15 mai 2001, Judecătoria Bacău a condamnat pe inculpatul A.P.L. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 din acelaşi cod, a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de un an 7 luni şi 3 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 240/1999 a Judecătoriei Bacău şi a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
A dispus aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii din 25 aprilie 2000.
A constatat, că inculpatul este arestat în altă cauză.
A obligat pe inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare.
A dispus ca onorariile de avocat de câte 250.000 lei, pentru apărarea din oficiu, la urmărirea penală şi la instanţă să se plătească din fondul Ministerului de Justiţie.
S-a reţinut că, în noaptea de 24 aprilie 2000, inculpatul a fost surprins de către organele de poliţie, în timp ce încerca să sustragă bunuri din magazinul SC D.S. SRL Bacău, în care pătrunsese prin spargerea unui geam.
Tribunalul Bacău, prin Decizia penală nr. 690/ A din 4 septembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat sentinţa numai cu privire la greşita reţinere a recidivei după condamnare şi la cuantumul pedepsei aplicate.
Rejudecând sub aceste aspecte, tribunalul a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) şi a art. 61 C. pen., şi a redus pedeapsa aplicată, de la 2 ani, la un an şi 6 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 582 din 18 octombrie 2001, a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei dată de Tribunalul Bacău.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 410 partea I, pct. 7 C. proc. pen., susţinând că încălcarea juridică a faptei este greşită, prin omisiunea reţinerii stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Recursul în anulare este nefondat.
Într-adevăr, greşit nu s-a reţinut recidiva după executare prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din copia de pe cazierul judiciar, rezultă că prin sentinţa penală nr. 240 din 26 ianuarie 1999 a Judecătoriei Bacău, modificată prin Decizia penală nr. 364 din 6 aprilie 1999 a Tribunalului Bacău şi definitivă prin Decizia penală nr. 812 din 12 octombrie 1999 a Curţii de Apel Bacău, s-a admis cererea de contopire de pedepse formulată de sus-menţionatul condamnat, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1003 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Bacău, în pedepsele componente, de un an şi 10 luni; 3 ani şi 2 ani, 5 luni şi 20 zile închisoare, înlăturându-se sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit cele trei pedepse arătate mai înainte, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4294 din 25 noiembrie 1997 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 577 din 25 iunie 1998 a Curţii de Apel Bacău, dispunându-se ca să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 4 ani şi 9 luni închisoare, pe care a constatat-o executată, în perioada 9 septembrie 1977 – 15 aprilie 1999.
După executarea acestei pedepse, inculpatul la data de 25 aprilie 2000, a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie, tentativă la infracţiunea de furt calificat, judecat în cauza de faţă, pentru care a fost condamnat, deci el este recidivist în sensul art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totuşi, prima instanţă nu a reţinut această stare de recidivă, iar tribunalul deşi a constatat greşeala primei instanţe, nu a putut să o îndrepte, în absenţa unui recurs al procurorului şi, ca urmare, nici instanţa de recurs.
Greşeala menţionată constituind cazul de recurs în anulare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 C. proc. pen., recursul în anulare este fondat, urmând a se admite ca atare, în baza art. 4141 alin. (1) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi a se casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Se va dispune aplicarea acestui text de lege alături de textele privind incriminarea faptei de tentativă la infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului.
Pedeapsa aplicată inculpatului fiind corespunzătoare şi în raport de starea de recidivă reţinută prin prezenta decizie şi aptă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., urmează a se menţine.
Onorariul apărătorului din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1531 din 15 mai 2001 a Judecătoriei Bacău, deciziei penale nr. 690 din 4 septembrie 2001 a Tribunalului Bacău şi deciziei penale nr. 582 din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul A.P.L.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Aplică acest text de lege alături de textele privind incriminarea faptei reţinută în sarcina inculpatului.
Menţine pedeapsa stabilită precum şi pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2732/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2741/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
