CSJ. Decizia nr. 2731/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2731/2003
Dosar nr. 1455/2002
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman, secţia penală, în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii I.I. şi M.F. la câte 7 ani închisoare.
În baza art. 276 alin. (1) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca cei doi inculpaţi să execute câte 7 ani închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul R.N. la 8 ani închisoare.
În baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi alin. (3) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G. la 8 ani închisoare.
În baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a computat prevenţia la zi de la 7 noiembrie 2002, pentru inculpaţii I.I. şi R.N., de la 8 noiembrie 2002, pentru inculpatul T.G. şi de la 21 noiembrie 2002, de către inculpatul M.F.
Au fost obligaţi inculpaţii I.I. şi M.F. la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii R.N. şi Toma la câte 3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Au fost obligaţi inculpaţii în solidar către partea civilă Regionala C.F.R. Craiova, Divizia linii la despăgubiri civile în cuantum de 4.725.666 lei.
În fapt s-a reţinut că la începutul lunii octombrie 2002, inculpatul M.F. le-a propus celorlalţi inculpaţi care au fost de acord că sustragă şina de cale ferată de la podul C.F.R. situat în apropierea comunei Scrioaştea, pe ruta Roşiorii de Vede - Costeşti la km 189+422.
Materialul feros sustras urma să fie valorificat prin centre de colectare fier vechi.
Potrivit înţelegerii inculpaţii s-au deplasat la podul respectiv cu căruţa inculpatului M.F. Căruţa a fost oprită lângă pod, iar inculpaţii au demontat cu ajutorul unei chei de 35 cm două contraşine în lungime de 9 m, două contraşine în lungime de 3,6 m de la linia ce traversa podul de cale ferată. De asemenea, inculpaţii au mai demontat şi 11 eclise metalice din acelaşi loc, cu care contraşinele erau fixate pe traverse.
Ulterior, inculpaţii au încărcat bunurile sustrase în căruţă, le-au transportat şi au oferit şinele spre vânzare martorului T.A.F. care are un centrul de achiziţii materiale refolosibile.
Martorul a cumpărat bucăţile de şine cu suma de 500.000 lei, fără să cunoască provenienţa acestora.
La rândul său martorul a vândut şinele unei persoane fizice neidentificate din judeţul Constanţa care a colectat deşeuri metalice de pe raza comunei Scrioaştea, judeţul Teleorman.
Inculpaţii au vândut eclisele martorei R.M. cu suma de 140.000 lei. Aceasta la rândul său le-a vândut aceleiaşi persoane din judeţul Constanţa, martora necunoscând provenienţa bunului.
Inculpaţii au împărţit în mod egal banii şi i-au consumat pentru a-şi procura băuturi alcoolice.
Cei patru inculpaţi au descris amănunţit modul de săvârşire al infracţiunii. Martorul M.F. a observat cum inculpaţii au desfăcut prima contraşină şi au încărcat-o în căruţă, după care a plecat acasă şi a relatat tatălui său cele văzute.
Din adresa nr. 139/652/2002 transmisă de Regionala C.F.R. Craiova, divizia linii se reţine că lipsa contraşinelor şi a ecliselor de la capetele podurilor C.F.R. de pe relaţia Roşiorii de Vede – Costeşti, judeţul Teleorman, respectiv Argeş, km 189 +422, constituie un pericol pentru siguranţa circulaţiei feroviare. Contraşinele la capetele podurilor sunt elemente de construcţie a căii şi au rol de ghidare a materialului rulant deraiat în zona podurilor, împiedicând lovirea suprastructurii acestora, precum şi vagoanelor, locomotivelor, etc., în cazul în care osiile părăsesc suprafaţa de rulare a şinei. În cazul unor deraieri în zona podurilor prevăzute cu contraşină, lipsa acestora poate duce la consecinţe dramatice pentru călători, bunurile încredinţate la transport, personalul feroviar şi materialul rulant angajat în eveniment, precum şi la producerea unor pagube materiale la podurile în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel cei patru inculpaţi criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, considerate prea aspre în raport de circumstanţele reale şi personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 141/ A din 10 martie 2003, a respins, ca nefondate apelurile celor 4 inculpaţi, I.I., M.F., R.N. şi T.G. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 7 ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman, secţia penală.
S-a dedus timpul arestării preventive la zi.
Nemulţumiţi şi de această decizie, în termenul legal, cei patru inculpaţi, au declarat recurs, reluând motivele invocate în apel, respectiv au solicitat, reducerea pedepselor, ce sunt prea severe.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se probele administrate în raport de critica adusă de fiecare recurent, precum şi din oficiu, instanţa de recurs, reţine că acestea au fost evaluate corect şi în deplină concordanţă cu activitatea infracţională desfăşurată efectiv de fiecare făptuitor.
Aşa fiind, şi încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
Pedepsele diferenţiate aplicate pentru cei doi inculpaţi, fără antecedente penale, faţă de pedepsele aplicate ultimilor doi inculpaţi şi care nu numai că au antecedente penale, dar sunt şi recidivişti, se constată că sunt toate orientate la limita medie faţă de limitele de pedeapsă pentru cea mai grav sancţionată dintre faptele penale concurente.
Se mai constată deci că fiecare a comis câte două fapte, în concurs real de infracţiuni, dar prin contopirea pedepselor, nu li s-a aplicat nici un spor de sancţiune după cum era posibil şi legal, dar nu obligatoriu.
Ca atare, susţinerile recurenţilor în sensul că pedepsele aplicate ar fi cu mult prea severe, faţă de faptele comise, nu se pot reţine ca reale, cu atât mai mult cu cât, urmările activităţilor lor infracţionale, priveau punerea în nesiguranţă a mijloacelor de transport ale căilor ferate.
În consecinţă la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere atât gravitatea deosebită a faptelor comise precum şi pericolul social sporit al persoanei inculpaţilor, aşa încât, au respectat atât prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ale art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinută hotărârea atacată, ca temeinică şi legală.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.I., M.F., R.N. şi T.G. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din durata pedepselor perioada arestării preventive de la 7 noiembrie 2002, pentru inculpaţii I.I. şi R.N., de la 8 noiembrie 2002, pentru inculpatul T.G. şi de la 21 noiembrie 2002, pentru inculpatul M.F., în toate cazurile până la 6 iunie 2003.
Obligă pe recurenţii I.I. şi M.F. să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare şi pe inculpaţii R.N. şi T.G. să plătească statului cu acelaşi titlu câte 1.450.000 lei, din care câte 450.000 lei, reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2730/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2732/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
