CSJ. Decizia nr. 2727/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2727/2003
Dosar nr. 6/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 531 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Constanţa a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpaţii H.E. şi C.G., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul:
C.G., zis „M.” la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 7 martie 2002, la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul:
H.E., zis „A.” la pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 170 din 2 aprilie 1999 a Tribunalului Constanţa.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 7 martie 2002, la zi.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate P.G.
A respins cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de inculpaţii H.E. şi C.G.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte unei sume de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a-i condamna pe inculpaţi, tribunalul a reţinut că aceştia, la data de 2 martie 2002, l-au observat în barul V. situat în Constanţa, pe numitul P.G. în stare de ebrietate şi având asupra sa bani, situaţie care i-a determinat să hotărască tâlhărirea acestuia.
În realizarea hotărârii infracţionale, C.G. şi H.E. l-au urmărit pe P.G. la ieşirea din bar, în jurul orelor 22,00, acoperindu-şi feţele pentru a nu fi identificaţi. La intrarea în blocul în care locuieşte, partea vătămată, a fost atacată de inculpaţi lovind-o cu pumnii. Deşi P.G. a încercat să fugă pe scările imobilului, H.E. l-a lovit din nou trântindu-l la sol, stare de care au profitat ambii infractori şi i-au luat părţii vătămate un telefon mobil şi suma de 400.000 lei.
Partea vătămată, care urmare a agresiunii, la intrarea în bloc, a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare timp de 7-8 zile, nu s-a constituit parte civilă, deoarece în cursul procesului penal prejudiciul în valoare de 3.400.000 lei a fost recuperat integral.
Din fişele de cazier judiciar ce-i privesc pe inculpaţi, rezultă că H.E. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare tot pentru infracţiunea de tâlhărie, în perioada când era minor (sentinţa penală nr. 170 din 2 aprilie 1999 a Tribunalului Constanţa), pedeapsă pentru executarea căreia a fost arestat la 17 februarie 2000. Faţă de acelaşi inculpat s-a dispus liberarea condiţionată la 27 februarie 2002.
Ambii inculpaţi au declarat apel împotriva hotărârii tribunalului, solicitând achitarea, deoarece nu sunt autorii faptei dedusă judecăţii.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 296/ P din 29 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.G. şi H.E. împotriva sentinţei penale nr. 531 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Constanţa.
S-a dedus timpul arestării preventive de la 29 octombrie 2002, la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul H.E., care a reluat motivul invocat în apel şi anume a solicitat ca probele să fie reapreciate şi să se constate că el nu e vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată, partea vătămată fiind în eroare, atunci când l-a recunoscut pe el din grupul celor ce i s-au prezentat la poliţie.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi probele cu martori, precum şi procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată şi inculpaţi, instanţa de recurs constată că, motivul invocat de recurent nu este confirmat de probatoriu şi ca atare va fi apreciat ca o simplă apărare nedovedită.
Apoi, nu poate fi omisă nici împrejurarea că, inculpatul recurent, a semnat fără obiecţiuni, procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere din grup.
Pentru toate aceste considerente, retractările parţiale ale inculpaţilor precum şi ale părţii vătămate se apreciază ca fiind făcute, procauza sau altfel spus, simple apărări fără suport probator sau declaraţii sub ameninţare pentru victimă.
Se mai constată că apărarea inculpatului recurent, nu a fost constantă, acesta oscilând între schimbarea încadrării juridice din tâlhărie, în lovire şi nevinovăţie, ceea ce demonstrează odată în plus, lipsa de temei asupra pretinsei nevinovăţii precum şi faptul că, în realitate urmează reducerea pedepsei.
Aşa fiind, atât urmărirea penală precum şi primele două instanţe, au stabilit în deplină concordanţă, cu activitatea infracţională efectiv desfăşurată de fiecare făptuitor şi cu probatoriul administrat, vinovăţia acestora, făcând şi încadrarea juridică legală.
Faţă de acest comportament nesincer şi în raport de potenţialul infracţional al recurentului, ce are şi antecedente penale, modul în care a pregătit tâlhăria comisă în grup şi în casa scării blocului, în care locuieşte victima, ameninţările ulterioare ale acestuia şi familiei sale, pentru a nu-l denunţa, pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare, care depăşeşte cu 3 luni, limita minimă a textului ce încriminează fapta, nu se impune a fi redusă.
În consecinţă hotărârea atacată, va fi menţinută, ca legală şi temeinică, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.E. împotriva deciziei penale nr. 296/ P din 29 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 7 martie 2002, la 6 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2725/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2730/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
