CSJ. Decizia nr. 2751/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2751/2003
Dosar nr. 2407/2003
Şedinţa publică din 9 iunie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 mai 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 903/2003, Curtea de Apel Bucureşti, printre altele, a admis cererea inculpatului T.L.C. şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul Bucureşti.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 martie 2003 emis de P.N.A., Serviciul Anticorupţie, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, T.L.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Prin ordonanţa din 14 martie 2003, P.N.A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului, temeiul juridic al acestei măsuri fiind dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., reţinându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanţa de fond a mai constatat că, în prezent în raport de stadiul procesului penal aceste temeiuri s-au modificat, astfel că, nu se mai impune menţiunea stării de arest a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, caracterizarea pozitivă de la locul de muncă, situaţie familială deosebită, starea de sănătate personală şi a soţiei.
Împotriva soluţiei de mai sus, în termen legal, a declarat recurs P.N.A. care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- netemeinicia soluţiei pronunţate prin greşita apreciere a pericolului pentru ordinea publică, pericol care a rămas, chiar dacă inculpatul a fost înlăturat din funcţia în legătură cu care a săvârşit fapta dedusă judecăţii, menţionându-se în totalitate temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive.
Critica formulată va fi examinată în raport de actele cauzei, dar şi de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că încheierea recurată este pronunţată cu încălcarea legii.
Astfel, înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive intervine potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.
Chiar dacă procesul se află într-o altă fază procesuală alta decât cea în care s-a luat măsura arestării preventive, (respectiv, urmărirea penală) în care s-au administrat de instanţă, în mod nemijlocit o parte din probe, nu se poate aprecia că, în acest stadiu, lăsarea inculpatului în libertate nu ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Susţinerea rezidă, în principal, în faptul că inculpatul care trebuia să contribuie la respectarea legalităţii, profitând de calitatea specială (de poliţist) a săvârşit o faptă de corupţie care creează în cadrul societăţii un sentiment de insecuritate.
Pe de altă parte, împrejurările enunţate şi examinate de instanţa de fond, privind atitudinea procesuală sau datele personale sunt aceleaşi ca şi în momentul luării măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât ele servesc la individualizarea judiciară a pedepsei, în cazul în care se va pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului.
Pe cale de consecinţă, nu se constată o schimbare a temeiurilor de fapt şi de drept care, în faza urmăririi penale, au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi care în acest stadiu procesual să impună lăsarea în libertate a acestuia.
Fiind respectate în totul prevederile legale în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive, şi neconstatându-se realizate cerinţele art. 139 C. proc. pen., se va aprecia că soluţia de admitere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este conformă legii şi în consecinţă, prin admiterea recursului declarat de parchet şi casarea în parte a încheierii atacate potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va dispune respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat şi înlăturarea dispoziţiei privind punerea în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.N.A. împotriva încheierii din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul T.L.C., în dosarul nr. 903/2003.
Casează, în parte, încheierea atacată, numai cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligaţia de a nu părăsi localitatea, a inculpatului T.L.C.
Respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Înlătură dispoziţia de punere în libertate a inculpatului T.L.C.
Menţine restul indispoziţiilor încheierii.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2740/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 2753/2003. Penal → |
|---|
