CSJ. Decizia nr. 2740/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2740/2003
Dosar nr. 1411/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul T.I. s-a adresat Tribunalului Timiş cu contestaţie la executarea sentinţei penale nr. 819/1999 a aceleiaşi instanţe, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 217 alin. (3) şi art. 208 – art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), susţinând că nu i s-a dedus din pedeapsă perioada în care s-a aflat în arest preventiv la poliţie şi în Penitenciarul Timişoara, precum şi faptul că a fost judecat în lipsă, pentru unele infracţiuni pe care nu le-a săvârşit.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 939 din 9 decembrie 2002, a respins contestaţia la executare ca nefondată, iar Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 77/ A din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petent împotriva sentinţei primei instanţe. În motivarea hotărârilor pronunţate, instanţele menţionate au reţinut că prin sentinţa de condamnare s-a dispus deducerea perioadei în care T.I. s-a aflat în arest preventiv şi anume, de la 4 mai 1999 la 2 iulie 1999. Referitor la celelalte motive invocate de petent în susţinerea contestaţiei la executare, instanţele au constatat că nu pot fi primite, întrucât nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva deciziei curţii de apel, T.I. a declarat recurs, reiterând susţinerile formulate în contestaţia la executare.
Recursul condamnatului este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Ambele instanţe au reţinut că prin sentinţa de condamnare s-a dedus perioada în care T.I. s-a aflat în arest preventiv, fără însă ca din dosar să rezulte că s-au verificat actele pe baza căreia s-a stabilit această perioadă. Într-un memoriu adresat Tribunalului Timiş contestatorul a arătat că a mai fost arestat de I.P.J Timiş şi încarcerat la P.N.T Timişoara, situaţie pe care instanţele nu au verificat-o pentru a se stabili dacă este cazul ca şi această perioadă să fie dedusă din pedeapsă.
Luând în considerare această situaţie, se impune casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul Timiş, urmând să se procedeze la ascultarea condamnatului, pentru ca acesta să precizeze care este perioada de detenţie preventivă ce nu i s-a dedus din pedeapsa aplicată şi să se examineze dosarul de urmărire penală, dosarul instanţei care a pronunţat condamnarea şi orice alte acte necesare pentru stabilirea certă a perioadei în care condamnatul s-a aflat în arest preventiv.
În privinţa celorlalte susţineri ale petentului, se constată că au fost înlăturate în mod justificat prin hotărârile pronunţate, întrucât nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul petentului va fi admis în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul T.E. împotriva deciziei penale nr. 77/ A din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 939 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Timiş.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Timiş.
Onorariu de avocat în sumă de 150.000 lei pentru apărarea din oficiu a recurentului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2739/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2751/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
