CSJ. Decizia nr. 2755/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2755/2003
Dosar nr. 1398/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 9 ianuarie 2003, pronunţată de, Tribunalul Argeş, a fost condamnat inculpatul R.F. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a menţinut starea de arest, s-a dedus perioada executată de la 22 august 2002 şi s-a prelungit măsura arestului preventiv cu încă 30 de zile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuţitul corp delict.
A fost obligat inculpatul să plătească 70.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A. şi 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 15 iunie 2002, în timp ce se afla la discoteca de pe raza comunei Recea şi după ce consumase băuturi alcoolice, l-a lovit de mai multe ori cu cuţitul pe parte civilă L.A. producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
Împotriva sentinţei a formulat apel inculpatul R.F. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182, cu aplicarea art. 73 şi art. 74 C. pen., reducerea daunelor morale la care a fost obligat, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea prevederilor art. 76 C. pen.
Apelul a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 50/ A din 27 februarie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Piteşti.
În termen legal, inculpatul a recurat această hotărâre solicitând casarea ei pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A cerut schimbareaîncadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă şi reţinerea circumstanţei legale a scuzei provocării, iar în ce priveşte despăgubirile la care a fost obligat le-a considerat exagerate şi a cerut reducerea lor.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Din declaraţiile martorilor G.A.V., L.F., L.M., C.I.L. şi L.G. audiaţi nemijlocit de prima instanţă rezultă că incidentul s-a desfăşurat în două sau chiar trei faze. La un moment dat inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a scos cuţitul şi l-a lovit pe martorul L.C. În acel timp L.M. sora martorului a făcut semn autoturismului în care se afla partea vătămată, să oprească şi când partea vătămată a coborât şi s-a îndreptat între cei doi, a fost lovit şi el cu cuţitul.
Martorii au arătat că partea vătămată nu a apucat să i se adreseze inculpatului şi nu avea în mâini corpuri contondente sau tăietoare.
Aşa fiind, instanţele au reţinut corect că inculpatul a lovit fără să fi fost provocat, iar fapta sa constituie tentativă de omor date fiind leziunea şi gravitatea acesteia şi instrumentul cu care a fost lovită victima, apt să producă moartea.
Atâta timp cât inculpatul aflat în stare de ebrietate a lovit pe rând două persoane cu un cuţit, obiect vulnerant, apt să producă moartea, iar cea de a doua persoană a prezentat plagă abdominală penetrantă cu secţiune de lob hepatic şi şoc hemoragic, corect instanţele au reţinut că inculpatul a acţionat în cel mai bun caz cu intenţie indirectă.
Aşa fiind, critica adusă hotărârilor nu poate fi primită.
Obligarea inculpatului la plata daunelor morale a fost stabilită în condiţiile în care acesta interogat de prima instanţă a declarat că este de acord să plătească despăgubirile solicitate de partea vătămată, astfel că nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul R.F. ca nefondat şi-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 22 august 2002 la pronunţarea deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 22 august 2002 la 10 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003 .
| ← CSJ. Decizia nr. 2753/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2757/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
