CSJ. Decizia nr. 2775/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2775/2003
Dosar nr. 1699/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 30 septembrie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 5540/2002, Tribunalul Arad a respins, ca nefondată, cererea condamnatului A.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., de Tribunalul Dâmboviţa (sentinţa penală nr. 428/1999).
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, deşi petiţionarul este suferind (spondilită ankilopoetică, limfom nonHodqkinian), maladiile sale pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
În cauză a fost efectuată de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad o expertiză medico-legală, nr. 56/E/5 din 26 septembrie 2002.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 103/ A, pronunţată la data de 13 martie 2003, dosar penal nr. 6261/P/2003, a admis apelul declarat de condamnat, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând, în conformitate cu dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea şi a întrerupt executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 428/1999 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. 5567/1999, pe durata a 3 luni de la data punerii în libertate.
Întreruperea executării pedepsei s-a hotărât pe baza unei alte expertize, Raportul medico-legal nr. 3184 din 6 februarie 2003, efectuată de Institutul de Medicină Legală Timişoara, care a concluzionat că numitul A.V., suferind de limfom malign nonhodqkinian în remisiune clinico-hemobiologică, nu poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P., propunând o întrerupere a executării pedepsei de 3 luni.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în termen legal, a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., respectiv pronunţarea unei hotărâri contrare legii. Întrucât în ambele faze de judecată instanţele nu au clarificat situaţia condamnatului, s-a solicitat admiterea şi casarea ambelor hotărâri cu rejudecarea cauzei în conformitate cu legea.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de critica formulată, probele existente şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul parchetului este justificat.
Hotărârile ambelor instanţe, deşi conţin soluţii contrare, sunt greşite sub acelaşi aspect: neefectuarea unor probe clare, faţă de care să se poată reţine corect situaţia de fapt.
Astfel, instanţa de fond a respins nejustificat cererea, câtă vreme se recomandase internarea condamnatului în spital în vederea unei expertizări complete, iar hotărârea de admitere a cererii s-a luat fără o concluzie clară.
S-ar fi impus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul Medico-Legal, în cadrul căreia medicul cu specialitatea oncologie să se pronunţe asupra semnificaţiei stadiului de remisie clinico-hematologică, raportat la posibilitatea de a fi sau nu tratat în reţeaua sanitară a D.G.P., precum şi al oportunităţii (caracterul urgent) tratamentului, dat fiind că maladia datează din anul 1995.
Pentru acest considerent, urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să se admită recursul, iar ca efect să se caseze atât Decizia din apel, cât şi sentinţa şi să se trimită cauza spre soluţionare tribunalului competent, pentru a se completa probatoriul cu efectuarea expertizei medico-legale, aşa cum s-a arătat.
De altfel, instanţa de apel iniţial a dispus completarea raportului de expertiză, ulterior revenind nemotivat asupra acesteia.
Onorariul avocatului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 103/ A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul A.V.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 250 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Arad şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2774/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2780/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
