CSJ. Decizia nr. 2782/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2782/2003
Dosar nr. 2107/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 40 din 19 februarie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 976/2002, Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 36/1999 de aceeaşi instanţă, formulată de condamnatul P.A.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere că, faţă de concluziile anchetei sociale efectuate (care nu a evidenţiat modificarea substanţială materială ce ar interveni în familie prin prezenţa sa temporară, 3 luni) nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 453 C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 129/A din 8 aprilie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 1992/2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, considerând legală şi temeinică sentinţa.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri ca fiind date printr-o greşită aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)].
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, iar în final admiterea cererii sale şi amânarea pedepsei pe durata a 3 luni.
Curtea examinând hotărârile atacate, în raport de motivul enunţat, probele cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile, a constatat că recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., prevăd posibilitatea amânării executării pedepsei când „din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz executarea poate fi amânată numai 3 luni şi o singură dată".
Or, din ancheta socială efectuată de Primăria municipiului Hunedoara rezultă că soţia este încadrată permanent şi realizează venit 2.000.000 lei lunar, locuieşte într-un apartament proprietate personală cu fiica, elevă în clasa a V-a, iar prezenţa inculpatului încă 3 luni nu are cum să amelioreze situaţia.
Aşadar, ambele instanţe au procedat corect, hotărârile fiind legale şi temeinice iar recursul fiind nefondat.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul condamnatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei [( art. 192 alin. (2) C. proc. pen.)].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 129/ A din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2780/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2794/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
---|