CSJ. Decizia nr. 2780/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2780/2003
Dosar nr. 1849/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 6 decembrie 2000, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul D.P. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 73 lit. b) C. pen.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4069 din 28 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a mai reţinut că, prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a susţinut că este nevinovat şi a solicitat reaudierea a 2 martori ce au dat declaraţii şi în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea de condamnare, situaţie în care, tribunalul a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, întrucât aspectele invocate de revizuient au fost avute în vedere de instanţă la adoptarea soluţiei de condamnare.
Prin Decizia penală nr. 110/ A din 27 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, cu motivarea că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, neconstatându-se nici un motiv care să ducă la desfiinţarea sentinţei.
Împotriva acestei sentinţei ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal a declarat recurs condamnatul D.P., care fără să critice hotărârile atacate în raport de cauzele de revizuire cuprinse în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., sau motivele de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod, a susţinut în esenţă, că este nevinovat, că nu s-a dispus reconstituirea faptei, că declaraţiile date în cursul urmăririi penale i-au fost dictate de organele de anchetă, că nu a fost expertizat toporul, ca armă a crimei, şi că de fapt, cei doi martori audiaţi sunt autorii faptei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., cauzele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar susţinerile inculpatului nu se regăsesc în niciunul din cele 5 motive menţionate în textul de lege mai sus citat, neputând fi examinate în această cale extraordinară de atac.
În raport de considerentele expuse, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constată că hotărârile atacate sunt legale, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.P. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2775/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 2782/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... → |
|---|
