CSJ. Decizia nr. 2794/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2794/2003
Dosar nr. 271/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 470, pronunţată la data de 27 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 561/2002, inculpatul F.F. a fost condamnat, pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., la 5 ani închisoare, iar pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, conform art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. e) C. pen., la 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 luni, deci 8 ani 2 luni închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia din pedeapsă, de la 33 noiembrie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut în fapt următoarele:
Partea vătămată şi inculpatul aveau o relaţie de concubinaj, locuind la domiciliul locuinţei părinţilor părţii vătămate.
Doar partea vătămată era încadrată în muncă, resursele materiale fiindu-le restrânse. Din acest motiv a generat o ceartă, amplificată într-un scandal de proporţii. În aceste condiţii inculpatul a ieşit afară, s-a întors cu o sticlă aproape plină pe care a turnat-o peste toate covoarele din casă, după care le-a dat foc cu o hârtie aprinsă de la aragaz.
Deşi inculpatul a rugat-o pe partea vătămată să-l ajute să stingă focul, aceasta a refuzat şi a dorit să iasă afară, ceea ce inculpatul nu i-a permis, ameninţând-o cu un cuţit.
Inculpatul a stins focul, iar în acest timp partea vătămată şi-a turnat restul lichidului pe haine, având în mână o brichetă cu care spera să-l sperie pe inculpat. Văzând că partea vătămată nu reuşeşte inculpatul şi-a folosit propria brichetă cu care i-a aprins hainele.
Partea vătămată a fost transportată la spital de fratele ei, anunţat de inculpat care pretinsese că s-a aprins de la sobă.
Fratele părţii vătămate a anunţat poliţia, aşa încât a doua zi, inculpatul a fost arestat chiar din spitalul unde se afla partea vătămată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza analizei probelor administrate şi anume: procese verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor A.P., A.A., A.E.E., A.Z., B.A., V.C.; rapoarte de expertiză şi parţial declaraţia inculpatului.
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că pentru leziunile produse prin ardere, sunt necesare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale şi acestea au pus în primejdie viaţa părţii vătămate. Pentru un moment nu s-au putut preciza prejudiciul estetic, eventuala infirmitate, invaliditate cu care va rămâne partea vătămată.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere şi tentativă de omor calificat.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 320 din 28 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, deducând prevenţia şi obligându-l la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia prin grava eroare de fapt ce s-a făcut [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)], întrucât nu este vinovat. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în fond, achitarea, nefiind autorul faptei. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)].
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa, în raport de criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea pe care au încadrat-o juridic corespunzător, aplicând şi pedepsele cuvenite.
Susţinerea inculpatului că nu a comis tentativa de omor sunt infirmate de probe. Din aprecierea asupra materialului găsit în sobă şi din urmele de arsură de pe covor, coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor se deduce că partea vătămată nu se putea aprinde de sobă.
Inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima. Deşi nu a urmărit acest rezultat, inculpatul a acceptat producerea lui, salvarea părţii vătămate fiind adusă de intervenţia cadrelor medicale.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţele au avut în vedere surescitarea inculpatului, atitudinea provocatoare a părţii vătămate, aplicând o pedeapsă de doar 8 ani închisoare, limita maximă ajungând până la 12 ani 6 luni, iar modul de comitere a faptei fiind extrem de periculos.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Se va deduce prevenţia la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu de 300.000 lei, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva deciziei penale nr. 320 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 22 noiembrie 2001 la 10 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003 .
| ← CSJ. Decizia nr. 2782/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... | ICCJ. Decizia nr. 28/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.2... → |
|---|
