CSJ. Decizia nr. 3099/2003. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3099/2003
Dosar nr. 2303/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 16 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr. 155/2002, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii A.M. şi D.D.D. în favoarea Tribunalului Olt.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul A.M., în momentul comiterii infracţiunii, avea calitatea de poliţist, cu grad militar şi anume plutonier, echivalent, prin efectul art. 73 din Legea nr. 360/2002, privind statutul poliţistului, cu gradul profesional de agent principal de poliţie.
În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competenţa de a judeca în fond infracţiunile comise de poliţiştii cu gradul profesional de agent, revine tribunalelor. Cum dispoziţiunile art. 64 din Legea nr. 360/2002 sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare şi cum nu s-au adoptat dispoziţii tranzitorii, competenţa de judecată aparţine instanţei civile, fiind indiferentă data comiterii infracţiunilor şi dacă cel în cauză şi-a pierdut sau şi-a păstrat calitatea avută la data săvârşirii faptelor, dispoziţiile art. 40 C. proc. pen., nefiind aplicabile.
Primind dosarul, Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 71 din 7 mai 2003, în baza art. 42 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, constatându-se că s-a creat, astfel, un conflict negativ de competenţă, deoarece fiind trimis, în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., pentru soluţionarea acestui conflict, Curţii Supreme de Justiţie.
S-a reţinut, în acest sens, că în baza legii generale de procedură penală, dacă după data comiterii infracţiunii inculpatul pierde, ca în speţă, calitatea de militar, potrivit dispoziţiunilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., competenţa de judecată rămâne la instanţele militare, conform art. 26 – art. 29 C. proc. pen.
Examinând actele cauzei în raport cu problematica juridică în discuţie şi cu argumentele formulate în cele două hotărâri aflate în conflict, Curtea Supremă de Justiţie găseşte că Tribunalul Olt este, potrivit legii, instanţa competentă spre a soluţiona cauza, reţinând, în acest sens, următoarele considerente:
1. Problema în discuţie este cărei instanţe îi revine competenţa de a judeca pe poliţistul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea calitatea de militar, calitate pe care în prezent nu o mai are, fie ca urmare a trecerii în rezervă, fie ca urmare a schimbării statutului în acela de funcţionar public civil.
2. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, acesta, din militar activ, a devenit funcţionar public civil.
Potrivit noului statut al poliţistului, competenţa după calitatea persoanei a instanţei penale este determinată în raport cu gradul profesional al poliţistului şi revine întotdeauna instanţei civile (tribunal; curte de apel; Curtea Supremă de Justiţie).
3. Cu prilejul adoptării Legii privind statutul poliţistului şi în vederea aplicării acesteia, nu s-au instituit norme tranzitorii, ceea ce a făcut să funcţioneze integral normele şi regulile cu caracter general. Singura măsură luată de legiuitor este cea din art. 82 alin. (2) din Legea nr. 360 din 24 iunie 2002 care prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, orice dispoziţii contrare se abrogă. Este în afara oricărei îndoieli, că această dispoziţie expresă de abrogare, are în vedere şi normele contrare cuprinse în Codul de procedură penală.
4. Cum în discuţie sunt norme de procedură şi cum acestea sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicabilitate (şi cum nu s-au adoptat norme tranzitorii), este, de asemenea, în afara oricărei îndoieli, că Legea privind statutul poliţistului se aplică strict şi integral de la data intrării în vigoare şi anume 24 august 2002, fiind indiferentă data comiterii infracţiunilor, de asemenea, dacă făptuitorul şi-a păstrat ori a pierdut calitatea pe care o avea la data faptelor.
5. Faţă de lipsa unor dispoziţii tranzitorii speciale, cât şi în lipsa unor dispoziţii generale care să reglementeze situaţiile ivite la concurenţa legilor succesive, a opera, cu distincţii referitoare la data comiterii faptei, la data declanşării procesului penal, la calitatea făptuitorului şi la pierderea acesteia, înseamnă a adăuga la lege.
6. Legea statutului poliţistului, care îl defineşte pe acesta ca fiind un funcţionar public civil, a scos din sfera de competenţă a instanţelor militare şi le-a introdus în cea a instanţelor civile, toate faptele penale comise de poliţişti (art. 64 – art. 65 din Legea nr. 360/2002), rămânând în competenţa celor militare, ca o excepţie, numai infracţiunile contra siguranţei statului comise de poliţişti [(art. 64 alin. (3)].
7. În speţă nu-şi găseşte aplicare dispoziţiunile art. 40 C. proc. pen. Dispoziţiunile acestui text nu au nimic comun cu termenii speţei, el presupunând exclusiv pierderea calităţii avute la data comiterii infracţiunii, în condiţiile aceleiaşi reglementări juridice, câtă vreme în cazul din speţă, a intervenit o modificare majoră de reglementare juridică în materia competenţei, în raport de care dispoziţiunile art. 40 C. proc. pen. nu-şi mai găsesc aplicare.
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., urmează a se stabili competenţa de judecată a Tribunalului Olt, la care se va trimite cauza pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe inculpaţii A.M. şi D.D.D. în favoarea Tribunalului Olt.
Potrivit art. 43 alin. penultim C. proc. pen., trimite cauza Tribunalului Olt, pentru competentă soluţionare.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3290/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 3102/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
