CSJ. Decizia nr. 3102/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3102/2003
Dosar nr. 1626/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Mureş, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului E.A., în sensul reţinerii circumstanţei atenuante legale, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în aceea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie.
S-a dedus din pedeapsa de executat, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), începând din data de 18 noiembrie 2001, până la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la plata unei rente lunare de 500.000 lei în favoarea părţii civile M.I., reprezentat de curatorul O.A., până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 348 şi art. 347 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost dispusă restituirea către inculpat a unor obiecte şi anume: o pereche de pantaloni din stofă neagră, un pulovăr roşu, o geacă în culorile verde, alb, negru.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a fost confiscată de la inculpat o furcă din metal cu trei coarne.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.076.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariul avocaţilor numiţi din oficiu, a fost avansată către Baroul Mureş, iar suma de 3.576.000 lei reprezintă taxe de examinare medico – legală.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Fraţii M.I. şi E.A. locuiau în comuna Sânpaul, în aceeaşi curte, în două imobile separate şi, trăiau în concubinaj, cu surorile A.C. şi M.
La data de 17 noiembrie 2001, cei doi fraţi şi concubinele lor au lucrat împreună cu alte persoane, la recoltarea de sfeclă. La sfârşitul zilei de lucru, după ce şi-au primit banii, au consumat băuturi alcoolice.
În drum spre casă, inculpatul E.A., împreună cu victima şi concubinele lor, precum şi cu A.I., au trecut pe la o soră, a primilor doi, unde, şi-au lăsat uneltele şi au continuat să consume băuturi alcoolice.
În apropierea locuinţei, cei doi fraţi s-au luat la ceartă, astfel că, E.A. l-a lovit pe M.I. cu pumnii.
Ajunşi în curtea locuinţei, cei doi au reînceput cearta, inculpatul E.A. lovindu-l din nou, pe fratele său, care a căzut la pământ, în apropiereaporţii. Acolo, a fost lovit în mod repetat cu o furcă. La un moment dat, victima a reuşit să se ridice şi să fugă, însă a fost ajuns din urmă, de către inculpat şi a fost lovit cu un briceag, în zona toracică.
Dându-şi seama că fratele său a decedat, inculpatul E.A. a dus cadavrul în locuinţa acestuia şi le-a cerut surorilor A. să declare că victima s-a omorât singură.
Instanţa a mai apreciat că inculpatul a avut poziţii oscilante, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, însă probele administrate au confirmat starea de fapt descrisă, de unde a rezultat că, inculpatul a fost cel care a omorât-o pe victimă. Mai mult decât atât, cu ocazia cercetării la faţa locului, a fost găsită şi furca metalică cu care a fost lovită victima, iar geaca şi pantalonii purtaţi de inculpat prezentau pete de sânge ce corespundeau grupei sanguine identice cu cea a victimei.
Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că între inculpat şi victimă a avut loc un incident, în drum spre casă, pe stradă, când inculpatul a lovit victima, care a fugit spre casă. Când inculpatul a intrat în curtea casei, victima l-a întâmpinat şi l-a lovit cu pumnul, astfel că, incidentul a degenerat, inculpatul folosindu-se de furcă.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea calificată, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la fapta comisă şi la persoana inculpatului. Totodată, s-a apreciat că nu se impune reţinerea scuzei provocării, deoarece inculpatul nu a acţionat la provocarea acesteia.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei lunar, în favoarea părţii civile M.I.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către inculpat, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, prin Decizia nr. 28/ A din 5 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în timp legal, a declarat recurs inculpatul E.A., criticând-o pentru netemeinicie, constând în omisiunea reţinerii scuzei provocării şi reducerii pedepsei, sub minimul special al pedepsei, prevăzut de textul încriminator.
Recursul este nefondat.
Din probele aflate în dosarul cauzei, nu rezultă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Conflictul izvorât între părţi datorită faptului că victima a refuzat să meargă pentru a cumpăra pâine, chiar dacă a dus la un moment dat la o încăerare a acestora, în contextul în care a avut loc şi, mai ales, al calităţii de fraţi al acestora, nu putea constitui temei, pentru apariţia la inculpat a acelei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare, de natură să fi făcut ca, infracţiunea să fi fost săvârşită, sub presiunea ei.
În atare situaţie, neexistând elemente de natură a justifica elementele stării de provocare, urmează a se observa că recursul inculpatului apare ca nefondat şi se impune a fi respins ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive, aşa cum prevede art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit pentru apărarea făcută din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 noiembrie 2001 la 27 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3099/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 3144/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.3... → |
|---|
