CSJ. Decizia nr. 360/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.360DOSAR NR.3059/200.
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-au prezentat: recurentul inculpat C.S. şi intimatul inculpat C.G., în stare de arest şi asistaţi de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B., lipsind intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral recursul declarat de parchet, ca fondat.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul C.S. şi reducerea pedepsei, reţinând conduita inculpatului pe parcursul procesului penal.
În recursul procurorului a solicitatrespingerea recursului, ca nefondat.
Procurorul a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul C.S..
Inculpatul C.S., în ultimul cuvânt, a cerut admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul C.G. a cerut respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.91 din 10 aprilie 2002 pronunţată de Tribunalul Arad au fost condamnaţi inculpaţii :
- C.G.la pedeapsa de un an închisoare în baza art.208, 209 alin.1 lit.a,g şi alin.3 cu art.41 alin.2 şi 74-76 din Codul penal, la 8 luni închisoare în temeiul art.276 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 şi 74-76 din Codul penal şi la o lună închisoare în baza art.36 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.74-76 din Codul penal.
Conform art.33 lit.a şi 34 lit.b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 1 an şi 6 luni închisoare şi
- C.S. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma continuată, prevăzută de art.208, 209 lit.a,g şi alin.3 lit.f cu aplicarea art.41 alin.2 şi 37 lit.b din Codul penal şi la 3 ani şi 6 luni închisoare în temeiul art.276 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 şi 37 lit.b din Codul penal.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în final acesta urmând a executa 5 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Compania de Căi Ferate CFR SAsuma de 21.346.264 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 21 februarie 2002, cei doi inculpaţi s-au deplasat între staţiile CFR Pâncota şi Târnava din judeţul Arad şi au tăiat şi sustras conductori din cupru de pe stâlpii de telegraf ce deserveau calea ferată pe o lungime de 700 m, cauzând un prejudiciu în valoare de 9.598.563 lei.
Sârma de cupru sustrasă a fost vândută în ziua următoare de către inculpatul C.S. unor persoane necunoscute cu preţul de 1.000.000 lei, bani ce au fost împărţiţi egal între cei doi făptuitori.
În noaptea de 23 februarie 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi procedând în mod similar, inculpaţii au mai sustras alţi conductori din cupru în valoare de 6.387.816 lei, cantitatea sustrasă, respectiv 95 kg, fiind recuperată şi predată părţii vătămate.
Procedând în acelaşi mod, în noaptea următoare, inculpaţii au sustras alţi conductori din cupru, din aceeaşi zonă, în valoare de 9.138.885 lei, sârma sustrasă fiind transportată cu autoturismul condus de inculpatul C.G., acesta neavând permis de conducere.
SârmasustrasăafostvândutămartoreiI.R.cupreţulde 1.900.000 lei, fiind ulterior recuperată şi predată părţii civile.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii şi actelor depuse de partea civilă, planşelor foto executate în cauză, proceselor verbale întocmite, depoziţiilor martorilor, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, inculpatul C.G. recunoscând constant faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.220/A din 22 mai 2002, a admis apelul părţii civile şi a majorat despăgubirile civile la care inculpaţii au fost obligaţi solidar la suma de 25.126.264 lei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile declarate de procuror şi de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul şi inculpatul C.S. care au criticat-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului C.G., iar inculpatul C.S. a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile nu sunt fondate.
În cauză a fost stabilită în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrându-se corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege menţionate.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor,se reţine că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.52 şi 72 din Codul penal, respectiv pericolul social concret al faptelor comise şi datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Comiterea unor infracţiuni în concurs real, modalitatea prin care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi consecinţele infracţiunilor, constituie împrejurări ce evidenţiază un pericol social ridicat şi care a fost just apreciat de instanţe, fapt ce a determinat şi aplicarea unui spor de pedeapsă fiecărui inculpat.
Sub acest aspect s-a ţinut seama în principal că inculpatul C.G. nu are antecedente penale, spre deosebire de inculpatul C.S. care este recidivist în condiţiile art.37 lit.b din Codul penal, în raport de condamnările anterioare de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr.15/ 1998 a Judecătoriei Ineu, cu suspendarea executării pedepsei şi de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.556/1998 a aceleiaşi judecătorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.192 alin.2 Cod penal şi respectiv 208, 209 din Codul penal.
Pe de altă parte la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana infractorilor care au avut o comportare sinceră pe tot parcursul procesului penal, au cooperat cu organele de urmărire penală şi au regretat faptele comise.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptelor şi făptuitorilor au fost analizate de instanţa de fond şi de apel, aplicându-se pedepse corespunzătoare atât sub aspectul întinderii sancţiunii cât şi al modalităţii de executare.
În ceea ce priveşte reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului C.G. (aspect criticat de procuror în recursul declarat) Curtea constată că aplicarea dispoziţiilor art.74 lit.c şi 76 lit.c din Codul penal este justificată.
Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este de atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia. La aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precumşi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului.
În speţă, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpatul C.G., de valoarea modică a prejudiciului cauzat, precum şi de persoana acestuia (fără antecedente penale, căsătorit, are 3 copii minori) în mod corect s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art.74 lit.c din Codul penal cu consecinţele prevăzute în art. 76 lit.c din acelaşi cod.
În raport de considerentele arătate urmează ca recursurile declarate să fie respinse ca nefondate în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală.
Se va computa perioada arestării preventive a inculpaţilor, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariile apărătorului din oficiu să se plătească din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului C.G. de la 25 februarie 2002 la 24 ianuarie 2003 şi pentru inculpatul C.S. de la 24 aprilie 2002 la 24 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpatul C.S. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul, în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.G., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3601/2003. Penal → |
|---|
