CSJ. Decizia nr. 3618/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3618/2003
Dosar nr.3789/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 7 martie 2000, Tribunalul Iaşi a dispus condamnarea inculpatului O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor:
- de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) şi (5) C. pen., la 8 ani închisoare;
- de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5), cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 12 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele. Urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită cu 10 luni, deci 12 ani şi 10 luni închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat prevederile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 ianuarie 1999, la 21 octombrie 1999.
Totodată, a fost obligat inculpatul, conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., să despăgubească părţile civile, astfel:
-SC B. SA – 33.986.760 lei;
-SC C. SA – 2.506.600 lei;
-SC S.L.T. SRL Iaşi – 6.000.000 lei
-SC E. SA – 22.750.653 lei
-SC S.T. SRL – 6.078.345 lei
-SC T.G.I.E. SRL Oradea – 17.324.042 lei
-SC R.G. SRL – 40.860.240 lei.
-SC F.R.D. SRL – 22.406.933 lei
-SC T.R. SA – 31.502.000 lei
-SC V. SA Focşani – 10.987.060 lei
-SC P.R. SRL Timişoara – 11.245.960 lei
S-a constatat că părţile vătămate SC O.C. Iaşi, SC A.G.R. SRL şi SC I. SRL Iaşi nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 74.227.811 lei.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false emise de inculpat; biletele la ordin emise la:
20 martie 1998 către SC B. SA
27 aprilie 1998 către SC C. SA
25 mai 1998 către SC G.L.T. SRL
11 mai 1998 SC O.C. SRL
16 mai 1998 SC O.C. SRL
30 mai 1998 SC A.G.R. SRL Iaşi
16 iunie 1998 SC I. SRL
03 iunie 1998 E. SRL Bucureşti
04 iunie 1998 SC S.T. SRL
10 iunie 1998 SC T. SRL
15 iunie 1998 SC R.G. SRL Iaşi
26 iunie 1998 SC F.R.D. Iaşi
27 iulie 1998 SC F.Ţ. Iaşi
03 august 1998 SC V. SA Focşani
13 iulie 1998 SC P.R. SRL Timişoara
precum şi a filelor C.E.C. seria M.019 nr. 00019001 din 2 iulie 1998 emisă către F.Ţ. Iaşi şi seria M.019 nr. 00019003 din 15 iulie 1998 emisă către SC P.P. Oradea.
Inculpatul a fost obligat să plătească diferenţă onorariu de expertiză în sumă de 200.000 lei în contul expertului C.D.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 4.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul O.D. este administrator al SC G.I.D.G. SRL Iaşi, iar în cursul lunii aprilie 1998, a închiriat un spaţiu de la SC T. SA Iaşi, anunţându-şi intenţia de a înfiinţa un complex comercial pentru deservirea populaţiei.
Pentru derularea planului de afaceri propus, inculpatul a încercat în cursul lunii mai 1998, să obţină un credit de la B.R., sucursala Iaşi şi de la B.P. Iaşi, însă, întrucât nu deţinea garanţiile impuse de derularea unui contract de împrumut bancar, cererile i-au fost respinse.
Înainte însă, de a face vreun demers în vederea obţinerii unui contract, în cursul lunii martie 1998, inculpatul a conectat la târgul T. Iaşi, pe reprezentanţii S.W.C. B. SA Bucureşti cărora le-a prezentat o ofertă de colaborare, asigurându-i totodată de seriozitatea şi solvabilitatea firmei pe care o conduce, asigurate printr-o linie de credit deschisă la B.R.D.
Ulterior, inculpatul a trimis o comandă părţii vătămate, în urma căreia martora Şt.M., reprezentanta societăţii s-a prezentat la Iaşi la sediul SC G. SRL Iaşi la data de 20 martie 1998, inculpatul a preluat marfa pe baza unei facturi şi a emis un bilet la ordin în valoare de 33.986.760 lei, scadent la 8 mai 1998.
Înainte de expirarea termenului, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată, rugând-o să nu introducă biletele la ordin în bancă, întrucât va achita întreaga sumă în numerar.
La data expirării, întrucât inculpatul nu-şi onorase promisiunea, partea vătămată a introdus biletul la ordin la bancă, acesta fiind refuzat pentru lipsa disponibilului, în contul societăţii aflându-se doar suma de 261 lei.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate a rămas nerecuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă în prezenta cauză.
Folosind manoperele dolosive descrise mai sus, în data de 27 aprilie 1998, inculpatul a ridicat de la SC C. SA Iaşi, materiale de construcţii în valoare de 2.506.600 lei emiţând în acest sens un alt bilet la ordin scadent tot în data de 8 mai 1998.
În momentul emiterii biletului la ordin, inculpatul nu avea disponibil în cont şi ştia că nu are nici un fel de posibilităţi de a obţine vreo sumă de bani.
Partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, însă plata a fost evident refuzată din lipsa disponibilului.
Valoarea prejudiciului este de 2.506.600 lei, nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză.
La data de 11 mai 1998, inculpatul a luat legătura cu SC O.C. SRL Iaşi şi a achiziţionat marfă în valoare de 9.661.811 lei, folosind aceleaşi metode de inducere în eroare.
Pentru plata mărfii, inculpatul a emis un bilet la ordin scadent la 11 iunie 1998.
La data de 16 mai 1998, inculpatul a achiziţionat din nou marfă de la SC O.C. SRL Iaşi în valoare de 64.566.000 lei emiţând un nou bilet la ordin scadent la 2 iulie 1998.
În mod evident plata a fost refuzată din lipsa disponibilului.
Prejudiciul a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată nu mai are pretenţii în cauză.
În data de 16 mai 1998, inculpatul s-a adresat SC G. SRL Iaşi, care se ocupa cu intermediari imobiliare, care i-a facilitat cumpărarea unui apartament.
După efectuarea tranzacţiei, inculpatul trebuia să plătească comisionul perceput de agenţia imobiliară în valoare de 6.000.000 lei.
Inculpatul deşi nu avea disponibil în cont şi ştia că nici nu are de unde să încaseze vreo sumă de bani, a completat un bilet la ordin în valoare de 6.000.000 lei.
La scadenţă, partea vătămată a introdus biletul la ordin în bancă, însă plata a fost evident refuzată din lipsa disponibilului.
Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză.
La 29 mai 1998, inculpatul a ridicat marfa de la SC A.G.R. SRL Iaşi în valoare de 46.847.643 lei folosind aceleaşi manopere dolozive.
Pentru plata mărfii, inculpatul a completat din nou un bilet la ordin deşi cunoştea faptul că nu dispune şi nu va dispune de posibilităţi financiare pentru acoperire vreunei sume de bani. În data de 4 iunie 1998, înainte de scadenţă, inculpatul a mai ridicat marfă şi a eliberat un nou bilet la ordin pentru suma totală de 50.072.033 lei.
La data scadenţei plata a fost refuzată din lipsă de disponibil.
Partea vătămată nu are pretenţii în cauză, întrucât prejudiciul a fost recuperat.
La data de 16 iunie 1998, inculpatul a ridicat marfă de la SC I. SRL Iaşi, în valoare de 7.230.048 lei. Inculpatul a emis un bilet la ordin pentru plata mărfii.
La data scadentă, părţii vătămate i s-a refuzat plata din lipsa disponibilului, însă şi-a recuperat marfa, astfel încât, nu a emis pretenţii în cauză.
În data de 29 mai 1998, inculpatul a ridicat mărfuri pe bază de factură de la SC E. SRL, în valoare de 22.750.653 lei.
La data scadenţei, părţii vătămate i s-a refuzat plata din lipsa disponibilului.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată are pretenţii în cauză.
La data de 4 iunie 1998, inculpatul a achiziţionat de la SC S.T. SRL în valoare de 6.078.345 lei, emiţând un nou bilet la ordin.
La data scadentă, plata a fost refuzată din lipsă disponibil.
Partea vătămată are pretenţii în cauză, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.
La data de 10 iunie 1998, inculpatul a ridicat marfa de la SC T. SRL Oradea, în valoare de 19.112.684 lei, emiţând bilet la ordin pentru plata mărfii.
La data scadentă, banca a refuzat onorarea biletului din lipsa disponibilului.
Prejudiciul a fost parţial recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză în sumă de 17.324.042 lei.
La data de 15 iunie 1998, inculpatul a ridicat de la SC R.G. SRL marfă în valoare de 40.860.240 lei emiţând un nou bilet la ordin.
La data scadenţei, banca a refuzat plata din lipsa disponibilului. Partea vătămată are pretenţii în cauză, întrucât prejudiciul nu a fost recuperat.
În data de 26 iunie 1998, inculpatul a emis un nou bilet la ordin în valoare de 71.406.933 lei în favoarea SC F.R.D. SRL Iaşi reprezentând contravaloarea mărfii achiziţionate.
Plata nu a putut fi onorată din lipsa disponibilului, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză, în sumă de 22.406.933 lei, întrucât o parte din prejudiciu a fost recuperat.
În data de 2 iulie 1998, inculpatul a ridicat de la F.Ţ. Iaşi, marfă în valoare de 126.392.000 lei. Pentru plata mărfii inculpatul a completat o filă C.E.C. La data scadentă, banca a comunicat că inculpatul are în cont circa 5,8 milioane lei, astfel încât. C.E.C.-ul nu putea fi onorat.
Prejudiciul a fost parţial recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză în sumă de 31.502.000 lei.
În data de 15 iulie 1998, inculpatul a achiziţionat marfă de la SC P.P. SA Oradea, iar pentru achitarea contravalorii mărfii a completat o filă C.E.C. în valoare de 58.162.524 lei.
La data scadentă banca a refuzat plata din lipsa disponibilului. Mai mult decât atât s-a precizat că inculpatul era în interdicţie bancară din data de 7 iulie 1998.
Prejudiciul a fost recuperat parţial, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză în sumă de 56.088.524 lei.
La data de 13 iulie 1998, inculpatul a achiziţionat marfă de la SC P.R. SRL Timişoara în valoare de 11.245.960 lei, emiţând un bilet la ordin pentru contravaloarea mărfii.
La data scadentă banca a comunicat „Lipsă totală de disponibil în cont”.
Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel încât, partea vătămată are pretenţii în cauză.
La data de 3 martie 1998, inculpatul s-a deplasat la SC V. SA Focşani, de unde a achiziţionat marfă în valoare de 10.987.076 lei, emiţând un bilet la ordin pentru plata mărfii.
La data scadentă, banca a refuzat plata din lipsa disponibilului.
Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, partea vătămată are pretenţii în cauză.
Prin Decizia penală nr. 1630 din 27 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins recursul declarat de inculpatul O.D., ca nefondat, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Invocând prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen., inculpatul O.D. a formulat contestaţie în anulare, prin care a susţinut printre altele în motivele scrise depuse la dosar, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor cauze de încetare a procesului penal prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu privire la care existau în dosar o serie de probe.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare formulată, întrucât motivele invocate de contestator nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen., care reglementează situaţiile în care poate fi formulată contestaţia în anulare.
Astfel, potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) şi i), cu privire la care existau probe în dosar.
Analizând acest text de lege invocat de contestator, în raport de actele şi probele din dosarul cauzei, se constată că nu sunt motive care să justifice admiterea contestaţiei în anulare.
Cât priveşte celelalte aspecte invocate de contestator, în motivele scrise depuse la dosar, se constată că nu se regăsesc în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respinsă contestaţia în anulare, formulată de condamnatul O.D. ca inadmisibilă, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul O.D. împotriva deciziei penale nr. 1630 din 27 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă petiţionarul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 36/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 3631/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
