CSJ. Decizia nr. 3594/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3594/2003
Dosar nr. 2373/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103 din 16 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.F. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2000 din 9 decembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 247/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi s-a contopit restul de 597 zile închisoare ce a mai rămas de executat din această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în cauza de faţă, urmând ca acesta să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 10 octombrie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 4 din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.D.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 10 octombrie 2002, până la 6 februarie 2003.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul C.F. cantitatea de 0,21 grame heroină.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,05 grame heroină.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a dispus distrugerea cantităţii de 0,16 grame heroină.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească câte 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care câte 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 10 octombrie 2002, cei doi inculpaţi s-au deplasat în Bucureşti, str. Mătăsari, sector 2, de unde au cumpărat de la o persoană cunoscută şase punguţe cu heroină în cantitate de 0,21 grame destinată consumului propriu, inculpatul C.F. fiind cel care a achitat suma de bani şi care a primit şase doze.
După ce a cumpărat heroină, inculpatul C.F. a ascuns cele şase doze într-un pachet de ţigări.
Ulterior, în timp ce inculpaţii se aflau în parcarea din spatele magazinului L.F., situat pe strada Traian, au fost legitimaţi şi percheziţionaţi de către organele de poliţie asupra inculpatului C.F. găsindu-se pachetul de ţigări în care se aflau cele şase punguţe cu heroină.
S-a reţinut că fapta săvârşită de inculpaţi, care la data de 10 octombrie 2002 au cumpărat împreună de la o persoană necunoscută cantitatea de 0,21 grame heroină, pentru consumul propriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Din fişa de cazier a inculpatului C.F., tribunalul a constatat că prin sentinţa penală nr. 2000 din 9 decembrie 1998, pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 247/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), fiind arestat la data de 6 august 1998 şi liberat condiţionat având un rest rămas neexecutat de 597 zile.
În raport de această condamnare, s-a constatat că inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie, tribunalul urmând să facă aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 1159/1996, pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la un an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În raport cu această condamnare inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul făcând aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, tribunalul având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, precum şi persoana inculpaţilor care sunt tineri, cunoscuţi cu antecedente penale şi care au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a orientat la pedeapsa în cuantum moderat îndreptat spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că aceste pedepse sunt de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel cei doi inculpaţi, criticându-se pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cât şi în raport de circumstanţele lor personale: sunt tineri şi au recunoscut şi regretat infracţiunea comisă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia penală nr. 221 din 16 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
A motivat instanţa de apel că în raport de probele administrate, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.
Individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, natura şi gradul de pericol social concret al faptelor, urmările socialmente periculoase, precum şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care sunt tineri, au recunoscut şi regretat faptele, cunoscuţi cu antecedente penale, inculpatul C.F. fiind recidivist, manifestând perseverenţă infracţională.
În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, pedepsele aplicate orientate către minimul special prevăzut de lege, corespund atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii penale inculpaţii M.D.M. şi C.F. au declarat recurs criticând-o cu privire la individualizarea pedepselor şi au solicitat reducerea acestora.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Pedepsele de câte 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor corespund unei individualizări proporţionale, fiind orientate spre limita minimă a textelor de lege incriminatorii, astfel că nu există temeiuri pentru modificarea lor.
Consumul de droguri creează un ecou negativ asupra populaţiei creând temerea pentru răspândirea acestui fenomen.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Se va deduce pentru fiecare arestarea preventivă de la 10 octombrie 2002, la zi.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.F. şi M.D.M. împotriva deciziei penale nr. 221 din 16 aprilie 2003 aCurţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 octombrie 2002, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe inculpatul C.F. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul M.D.M. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3592/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3599/2003. Penal. Contestatie în anulare.... → |
|---|
