CSJ. Decizia nr. 3901/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3901/2003
Dosar nr. 2102/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 324 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Mureş a fost condamnat inculpatul S.C. la un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a respins, totodată, acţiunea civilă a părţii vătămate D.G.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 5 noiembrie 1999 inculpatul a pătruns în autoturismul părţii vătămate D.G., parcat pe o stradă din centrul municipiului Tg. Mureş şi a sustras un radiocasetofon. L-a ascuns sub haină şi în momentul în care a ieşit din maşină a fost observat de partea vătămată şi de fiul acestuia, D.G. junior care a fugit după inculpat. L-a prind de haină şi atunci inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă. Între timp a ajuns şi partea vătămată care împreună cu alte persoane l-au reţinut pe inculpat şi l-au predat organelor de poliţie.
În cursul procesului inculpatul a acoperit paguba produsă părţii vătămate predându-i un radiocasetofon nou în locul celui care în timpul conflictului s-a spart căzând pe asfalt.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel Tg. Mureş prin Decizia penală nr. 63 din 23 aprilie 2003.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt susţinând că nu a folosit violenţa la comiterea faptei.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului în raport cu motivul de casare invocat se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Susţinerea acestuia, în sensul că a comis furtul fără să lovească nici o persoană este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, din declaraţiile constante ale martorilor D.G. junior, F.A. şi ale părţii vătămate D.G. senior rezultă că în timp ce se îndepărta cu bunul sustras, inculpatul a fost prins de haină de fiul părţii vătămate care încerca să-l reţină, moment în care l-a lovit pe acesta cu pumnul în nas provocându-i o hemoragie. În faza de urmărire penală însuşi inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe martor cu pumnul.
În aceste condiţii, întrucât sustragerea a fost urmată de folosirea violenţei pentru păstrarea bunului furat şi pentru ca inculpatul să-şi asigure scăparea, în mod corect şi legal s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 63/ A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3898/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3907/2003. Penal → |
|---|
