CSJ. Decizia nr. 3898/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3898/2003
Dosar nr. 144/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 620 din 1 iulie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost condamnat, printre alţii, inculpatul Şt.R. la:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a dispus conform art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 5 noiembrie 2001, organele de poliţie s-au deplasat, în urma unei sesizări, la sala de jocuri electronice a S.C. B.G. SRL din Bucureşti, unde l-au identificat pe inculpat care avea o pungă ce conţinea 18 doze de heroină, 5 seringi, un pliculeţ cu sare de lămâie şi suma de 530.000 lei. Inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri, că a cumpărat 25 doze de heroină cu suma de 3 milioane lei şi că în acea zi a vândut o doză unei persoane poreclită T. şi o altă doză coinculpaţilor N.D. şi B.M.
Martorii V.M. şi I.C. au arătat de asemenea că l-au văzut pe inculpat oferind droguri spre vânzare.
Prin Decizia penală nr. 756 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motiv susţinut şi în apel.
Recursul nu este fondat.
Infracţiunea de deţinere şi vânzare a unui drog de mare risc, cum este heroina, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 ani şi cea cu interzicerea unor drepturi.
Aplicând pentru această infracţiune o pedeapsă de 5 ani închisoare, sub limita prevăzută de lege ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, instanţele au ţinut seama de lipsa antecedentelor penale, de sinceritatea inculpatului, de comportarea sa anterioară bună, dar şi de pericolul social ridicat al infracţiunii, de frecvenţa acestor fapte.
Se constată, deci, că s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu există temeiuri de micşorare a pedepsei stabilite.
Urmează, în consecinţă, să se respingă recursul declarat de inculpat, care va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Şt.R. împotriva deciziei penale nr. 756 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2001 la 19 septembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3894/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3901/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
