CSJ. Decizia nr. 3936/2003. Penal. Art.321 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3936/2003
Dosar nr. 1153/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa penală nr. 748 din 14 martie 2002, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.E. la 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 9 septembrie 2001, inculpatul împreună cu S.N., I.C.C., F.A. şi S.I. (condamnaţi în cauză) au provocat scandal la discoteca SC T. SRL Sirna, jud. Prahova, lovind pe unul din consumatori şi tulburând grav liniştea publică, cu toată intervenţia organelor de poliţie deplasate la locul faptei.
Tribunalul Prahova, prin Decizia penală nr. 624 din 16 mai 2002, admiţând apelurile declarate de procuror şi inculpat, a majorat pedeapsa de un an închisoare şi, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 1065 din 14 august 2002, a admis recursul declarat de inculpat şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.
Împotriva acestei decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerând că prin achitarea inculpatului M.E. instanţa de recurs a comis o eroare gravă de fapt.
S-a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Ploieşti şi menţinerea hotărârilor pronunţate de către instanţele de fond şi apel.
Curtea Supremă de Justiţie, examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis.
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut pe baza probelor administrate vinovăţia inculpatului şi au pronunţat condamnarea lui, în apel pedeapsa fiind majorată şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării.
Instanţa de recurs, printr-o apreciere eronată a împrejurărilor săvârşirii infracţiunii de către inculpat a dispus achitarea acestuia, cu motivarea că el a fost persoana agresată de ceilalţi participanţi la discotecă. S-a motivat că în realitate a avut loc un incident minor între inculpatul S.N. şi martorul C.C., iar inculpatul M.E. care stătea de vorbă cu patronul discotecii, observând că S.N. este înconjurat de un grup de tineri cu intenţii agresive a intervenit pentru a aplana conflictul şi să-l scoată afară pe prietenul său, dar fost lovit la rândul său cu corpuri contondente. În urma actelor de violenţă, inculpatul şi-a pierdut cunoştinţa şi s-a trezit lângă autoturism descălţat de pantofi şi fără portofelul cu acte. L-a rugat pe martorul S.F. să intre să-i aducă obiectele arătate, însă acesta i-a adus doar pantofii. În situaţia dată inculpatul s-a gândit să meargă la spital, însă a întâlnit doi cunoscuţi care s-au oferit să-l însoţească să-şi recupereze portofelul cu acte şi bani şi sprijinit de aceştia a intrat în localul discotecii unde au fost întâmpinaţi de un grup masiv de tineri printre care fraţii A., patronul discotecii T.C. şi cumnatul acestuia L.I., care i-au agresat din nou, chiar în prezenţa şefului de post, chemat între timp pentru a constata cele întâmplate.
Lovit din nou, inculpatul a reuşit să plece şi s-a internat în spital.
Instanţa de recurs invocă pentru exonerarea de răspundere a inculpatului declaraţiile martorilor S.F. şi C.M. cum şi împrejurarea că deşi au participat activ şi chiar au declanşat scandalul în discotecă în prima parte şi apoi în holul acesteia, în partea a doua, fraţii A. care l-a rândul lor au comis acte de agresiune asupra inculpatului şi mai ales a inculpatului M.E., organele de poliţie n-au luat nici o măsură împotriva lor, iar plângerea depusă de inculpat nu a fost soluţionată, prin rechizitoriu luându-se măsura disjungerii şi rezolvării separate.
Curtea constată că din declaraţiile martorilor A.G., A.F., L.I., M.N., B.D., I.G., C.J. şi S.A.I. instanţa de fond a reţinut corect că intervenţia sa în disputa dintre inculpatul S.N. şi martorul C.C., inculpatul a declanşat şi amplificat incidentul din discotecă.
După ce administratorul T.C. împreună cu martorii M.N. şi L.I. au reuşit să-i evacueze din discotecă pe inculpaţii S.N. şi M.E. aceştia au anunţat că vor reveni cu ajutoare.
Între timp, T.C. a apelat la şeful Postului de Poliţie Sirna, plutonierul T.C. solicitându-i să se deplaseze la discotecă.
Din raportul întocmit de lucrătorul de poliţie rezultă că în timp ce se afla în discotecă şi efectua verificări, a izbucnit un nou scandal la intrarea în discotecă.
Acest aspect este relatat de martorul M.N. care a arătat că după circa patruzei de minute de la primul scandal M.E. şi ceilalţi inculpaţi au revenit cu două autoturisme, cu bâte în mână şi au intrat din nou în discotecă.
Chiar martorii S.F. şi C.M. a căror declaraţii sunt invocate de instanţa de recurs ca fiind esenţiale sub aspectul exonerării de răspundere a inculpatului au declarat că în timp ce poliţistul făcea cercetări undeva pe terasă, au venit M.E. şi cu încă două sau trei persoane au intrat în hol unde a avut loc o îmbrânceală, cu fraţii A., care a ţinut cam un minut după care au plecat în fugă. Dacă martorul C.M. audiat în instanţă şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul S.F. deşi a declarat că îşi menţine declaraţia fără nici o motivare a susţinut că nu a văzut când inculpatul şi ceilalţi au revenit şi că a auzit doar un zgomot de geam spart după care la puţin timp l-a văzut pe inculpat sprijinindu-se de zidul discotecii. A mai adăugat că dintre toţi cei implicaţi în scandal nu i-a reţinut decât pe fraţii A. şi inculpatul S.
Împrejurarea că în timpul incidentelor din discotecă, lovindu-se reciproc cu mai multe persoane, inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale este lipsită de relevanţă din moment ce şi alte persoane, inclusiv martorii A.M. şi A.F. au suferit leziuni similare.
Având în vedere cele ce preced, Curtea constată că hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel sunt legale şi temeinice, reţinând pe baza probelor administrate că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare şi va casa Decizia recurată şi în parte Decizia instanţei de apel numai sub aspectul graţierii pedepsei, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 adoptată după soluţionarea apelului.
Se va constata că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 1055 din 14 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul M.E.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi în parte Decizia penală nr. 624 din 16 mai 2002 a Tribunalului Prahova, numai pentru aplicarea legii de graţiere.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2003, graţiază condiţionat pedeapsa aplicată de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării.
Constată că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de la 8 aprilie 2002, până la punerea în libertate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3935/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 3940/2003. Penal → |
|---|
