CSJ. Decizia nr. 3931/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3931/2003
Dosar nr.5345/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 22 aprilie 2002, Tribunalul Galaţi în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.V., din infracţiunea de înşelăciune în forma continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestei încadrări juridice a condamnat pe inculpatul C.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei.
A constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părţii vătămate S.C. A.C. S.N.C. Galaţi.
A constatat acoperit prin plată prejudiciul cauzat părţii civile S.C. V.B. S.A. Galaţi.
În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul C.V. către partea civilă S.C. V.B. S.A. Galaţi la plata sumei de 82.444.788 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe acelaşi inculpat către partea civilă S.C. M.P. S.A. Galaţi la plata sumei de 1.040.075 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea filelor C.E.C.: seria N nr. 002-00213440 din 23 iulie 1997 şi seria K nr. 002-00213441 din 24 iunie 1997, pentru sumele de 86.000.000 lei, respectiv 78.000.000 lei, ambele emise în favoarea S.C. V.B. S.A. Galaţi; seria A nr. 005-00034023 din 21 iulie 1997 pentru suma de 200.000.000 lei şi seria A nr. 005-00034024 din 22 iulie 1997 pentru suma de 240.000.000 lei, ambele emise în favoarea S.C. M.P. S.A. Galaţi şi seria A nr. 005-00034017 din 9 iulie 1997 pentru suma de 49.275.000 lei emisă în favoarea S.C. A.C. S.N.C. Galaţi.
A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului Volvo, prin Ordonanţa nr. 0516/1997 din 4 noiembrie 1997.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.V. la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut următoarele:
La data de 2 iunie 1997, inculpatul în calitate de administrator la S.C. V.C. S.R.L. Galaţi a încheiat cu S.C. V.B. S.A. Galaţi contractul nr. 2261 din 2 iunie 1997, având ca obiect livrarea cantităţii de 200.000 kg zahăr, la preţul de 2.600 lei kg, valoarea totală fiind 520.000.000 lei.
Pretextând că zahărul se află pe un vas în Portul Constanţa, inculpatul a pretins un avans de la S.C. V.B. S.A. Galaţi în sumă de 151.000.000 lei. Această sumă a fost virată în contul S.C. A. S.A. Bucureşti.
Inculpatul, pentru a evita restituirea sumelor primite în avans de la S.C. V.B. S.A., a prezentat un buletin de analiză ilizibil şi a emis un bilet la ordin către B.I.Ţ. Bucureşti, în valoare de 152.000.000 lei, având scadenţă la 9 iulie 1997.
Solicitându-se în continuare restituirea sumelor în avans de către S.C. V.B. S.A. Galaţi, inculpatul a emis în favoarea acesteia două file C.E.C. barat: seria U nr. 002/00213440 în sumă de 86.000.000 lei scadent la 23 iulie 1999 şi seria U nr. 002/00213441 în sumă de 78.000.000 lei scadent la 24 iulie 1999.
Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată de B.C., filiala Traian, pentru lipsă de disponibil în cont, motivat de faptul că S.C. V.C. S.R.L. se află în interdicţie bancară declarată de B. Galaţi.
În realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul a încheiat cu S.C. M.P. S.A. Galaţi contractul nr. 1450 din 19 iunie 1997, având ca obiect livrarea cantităţii de 2.700 tone zahăr la preţul de 2.400 lei kg în valoare totală de 6.615.000.000 lei.
Ulterior, prin actul adiţional la contract, încheiat la 23 iunie 1997, cantitatea ce urma a fi livrată a fost mărită la 3.500 tone.
S.C. V.C. S.R.L. a primit în avans de la S.C. M.P. suma de 413.000.000 lei prin emiterea a trei ordine de plată cu nr. 1097 din 19 iunie 1997, nr. 2011 din 23 iunie 1997 şi nr. 2041 din 26 iunie 1997.
Inculpatul a susţinut şi cu această ocazie că zahărul se află în Portul Constanţa.
Solicitându-se livrarea cantităţii de zahăr contractată sau restituirea sumelor achitate în avans, inculpatul a emis în favoarea S.C. M.P. S.A. Galaţi, două file C.E.C. A 005-00034023 din 21 iulie 1997 în valoare de 200.000.000 lei şi A 005-00034024/22 iulie 1997 în valoare de 240.000.000 lei.
Ambele file C.E.C. au fost refuzate la B. pentru lipsă de disponibil.
Inculpatul a virat în contul S.C. A. S.A. Bucureşti sumele primite în avans de la cele două societăţi comerciale S.C. V.B. S.A. şi S.C. M.P. S.A. Galaţi. Astfel, suma de 151.000.000 lei primită de la S.C. V.B. S.A., precum şi sumele obţinute de la S.C. M.P. S.A., respectiv suma de 140.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034010 din 18 iunie 1997, suma de 136.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034013 din 19 iunie 1997 şi suma de 73.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034014 din 20 iunie 1997.
În continuarea activităţii infracţionale, inculpatul l-a indus în eroare pe administratorul S.C. A.C. S.N.C. Galaţi (S.C. P. S.R.L Galaţi) în acest sens, pentru realizarea unei activităţi comerciale de livrare a unor produse laminate în valoare de 49.725.000 lei, inculpatul a dat în avans suma de 725.000 lei. Pentru achitarea diferenţei, el a emis fila C.E.C. A 005-00034017 scadentă la 9 iulie 1997, ce a fost refuzată la plată de către B. Galaţi pentru lipsă de disponibil.
A concluzionat instanţa că nu s-a făcut dovada că inculpatul deţinea sau urma să primească cantităţile de zahăr ce trebuiau livrate părţilor vătămate.
Între inculpat şi societatea ce urma să îi livreze cantitatea de zahăr, nu a fost încheiată nici o convenţie comercială de natură să întărească convingerea că într-adevăr aceasta ar fi avut posibilitatea certă de a livra mai departe zahărul către părţile vătămate.
Pretinzând sumele de bani în avans de la părţile vătămate, în scopul achitării taxelor vamale, inculpatul ar fi trebuit să fie destinatarul mărfii, dovada care nu a fost făcută.
Inculpatul a pretins că a virat către A.C. A. şi S.C. T. sumele primite în avans tocmai pentru obţinerea cantităţilor de zahăr, situaţie nedovedită.
Apărarea inculpatului că a emis filele C.E.C., pentru a garanta restituirea sumelor datorate, nu a fost primită de instanţă. S-a motivat că C.E.C. – ul reprezenta un instrument de plată, iar odată emis, suma menţionată pe acesta, trebuie să se regăsească ca disponibil suficient la tras.
În raport de modificările aduse art. 146 prin Legea nr. 456/2001 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A concluzionat instanţa că inculpatul a comis infracţiunea cu intenţie directă, inducând în eroare părţile vătămate, în scopul obţinerii sumelor de bani.
Plăţile efectuate de către inculpat către alte societăţi comerciale, în baza unor relaţii comerciale, nu sunt de natură a înlătura vinovăţia acestuia pentru infracţiunea reţinută.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că a dovedit cu expertiza efectuată că suma de 682.274.096 lei a livrat-o în contul S.C. T. Bucureşti pentru a achiziţiona zahăr.
În subsidiar a solicitat înlăturarea alin. (2) şi (4) la infracţiunea de înşelăciune reţinută şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia penală nr. 543 din 9 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A motivat instanţa de apel că datorită faptului că inculpatul nu şi-a onorat obligaţiile contractuale faţă de S.C. A. S.A. Bucureşti această societatea a solicitat restituirea tuturor sumelor, iar la data de 29 mai 1997 inculpatul apelant prin declaraţia autentificată cesionează în favoarea S.C. A. S.A. Bucureşti contravaloarea a două facturi şi orice încasări viitoare până la concurenţa datoriei.
Inculpatul avea nevoie de bani, pe care s-a gândit să-i procure din afacerile încheiate cu S.C. A.C. S.N.C., I.V.V. Galaţi şi S.C. M.P. S.A. Galaţi şi a solicitat celor din urmă două societăţi bani pentru a le procura zahăr. Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti din relaţiile primite de la Camera de Comerţ şi Industrie a municipiului Bucureşti, a rezultat că există S.C. T.I.E. S.R.L. Bucureşti, dar aceasta nu este societate pe acţiuni ci S.R.L al cărui administrator unic era P.M.
În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreunei relaţii de afaceri între această societate şi S.C. V.C. S.R.L. Galaţi.
Sumele de bani primite în avans au fost virate către S.C. A. Bucureşti, iar zahărul nu a fost livrat, neexistând în acest sens nici un contract.
Susţinerea inculpatului apelant că a intenţionat să livreze zahăr, nu s-a dovedit în nici un mod.
Deşi inculpatul cunoştea că nu are disponibil în cont, iar banii îi vira altor societăţi, a emis file C.E.C. fără acoperire. Astfel din adresa emisă de B. Galaţi rezultă că în perioada ulterioară datei de 31 iulie 1997 contul societăţii a fost alimentat cu 170.800 lei, B.I.Ţ., arată că la 13 ianuarie 1997 contul societăţii a fost închis din lipsă de activitate, iar B.A. precizează că filele C.E.C. au fost refuzate din lipsa disponibilului în cont şi că S.C. V.C. S.R.L Galaţi se află în interdicţie bancară.
În consecinţă, din probele administrate şi menţionate mai sus rezultă fără nici un dubiu situaţia financiară precară a inculpatului.
Din raportul de expertiză contabilă efectuată la instanţa de fond, rezultă că expertului nu i-au fost puse la dispoziţie acte oficiale, ci numai copii prezentate de inculpat, iar în concluzii, expertul arată că sumele au fost virate în contul altor societăţi, dar nu se poate stabili rulajul.
Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că vinovăţia inculpatului, care a indus în eroare pe părţile vătămate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale şi pe parcursul derulării acestora, le-a prezentat drept reale situaţii neconforme cu realitatea, emiţând file C.E.C. fără a avea disponibil în cont, este dovedită, iar inculpatul corect a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Şi în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei comise, modalităţile şi împrejurările săvârşirii, prejudiciul mare cauzat celor trei părţi vătămate şi s-a apreciat corect că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acestora cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile - financiare prin care să se constate virarea sumelor de bani primite în contul S.C. T. pentru achiziţionarea de zahăr.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpat se constată că nu este fondat.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, situaţia de fapt reţinută corespunzând probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăţia inculpatului rezultă din actele dosarului.
În cauză nu se justifică efectuarea unei noi expertize contabile – financiare, întrucât în cauză este dovedită împrejurarea că o parte din sumele de bani obţinute de la părţile vătămate inculpatul le-a virat în contul S.C. T. Bucureşti.
Ceea ce nu a probat inculpatul este că această societate comercială în contul sumelor de bani, se obliga să-i livreze cantităţi de zahăr, neexistând un contract sau o convenţie comercială pe acest aspect, sau orice altă dovadă.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată, aceasta a fost just individualizată în raport de pericolul social al faptelor, de numărul mare al părţilor vătămate înşelate, de sumele mari de bani obţinute prin înşelăciune, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind la prima încălcare a legii penale.
Tratamentul sancţionator aplicat este de natură să asigure finalitatea preventivă şi educativă a pedepsei şi nu se justifică modificarea lui.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 543/ A din 9 octombrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3930/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3932/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs → |
|---|
