CSJ. Decizia nr. 3959/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3959/2003
Dosar nr.1515/2001
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245 din 6 mai 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus achitarea inculpatului S.C.J.L., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 176 C. vam. (Legea nr. 141/1997).
Conform art. 181 alin. (3), coroborat cu art. 91 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului câte 1.000.000 lei, amendă administrativă, iar în baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a pistolului marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR calibrul 45 mm, a trei încărcătoare şi a 83 cartuşe calibrul 15 mm marca FIOCCHI.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul, în noaptea de 8 decembrie 1998, în jurul orei 2,00, a sosit pe Aeroportul Bucureşti – Otopeni, cu un avion din direcţia Zurich şi după aplicarea vizei de către autorităţile române, la controlul vamal a declarat că nu are de declarat nimic, cu privire la conţinutul bagajelor. Cu ocazia controlului efectuat, s-au descoperit, dispersate în bagaje şi puse în diferite recipiente, un număr de 98 cartuşe pentru pistol calibrul 45; piesele componente ale unui pistol; două încărcătoare şi corpul pistolului fixat într-o ascunzătoare decupată în plăci de polistiren.
Raportul de expertiză tehnico – ştiinţifică efectuat în cauză a stabilit că, elementele disparate găsite în bagajele inculpatului, compun un pistol militar marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR, seria 1995241, calibrul 45 mm în stare de funcţionare, cele 98 cartuşe cu glonţ de plumb, având calibrul 45 mm cu care se puteau efectua trageri.
S-a reţinut că inculpatul nu are autorizaţie specială, conform Legii nr. 17/1996 pentru deţinerea pistolului militar şi că acesta a fost introdus în ţară demontat în locuri ascunse şi amenajate printre obiectele din bagaje.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 476 din 21 octombrie 1999, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa penală pronunţată în cauză şi a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 176 C. vam., dispunându-se conform art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul S.C.J.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. a) C. pen., instanţa a dispus confiscarea unui pistol marca STAR, calibrul 45, seria 1995241, a 3 încărcătoare şi a 83 de cartuşe calibrul 45, marca FIOCCHI.
Hotărând astfel, instanţa de apel a reţinut că faptele comise de inculpat prezintă gradul concret de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată „cu atât mai mult cu cât a introdus în ţară un pistol militar şi o cantitate mare de muniţie, corpul pistolului fiind ascuns, mascat într-un loc decupat în plăci de poliester”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care, prin apărătorul său, a solicitat menţinerea sentinţei considerând că faptele comise nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracţiuni”.
Prin Decizia nr. 721 din 24 februarie 2000, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul, a casat Decizia penală criticată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de parchet, deoarece procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, lipsind citarea la unele adrese din România şi Spania.
Reprimind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus citarea inculpatului la toate adresele indicate, iar prin Decizia penală nr. 120 din 12 martie 2001 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 245 din 16 mai 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat hotărârea şi, rejudecând, în baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C.J.L. la 2 ani închisoare şi conform art. 176 C. vam., l-a condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. a) C. pen., instanţa de control judiciar a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol marca STAR, calibrul 45, seria 1995241, a trei încărcătoare şi a 83 cartuşe, calibrul 45, marca FIOCCHI. Instanţa a dedus, totodată, din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 1998, la 7 ianuarie 1999.
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpat, prin care acesta o consideră netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-a stabilit în mod corect situaţia de fapt, în acest sens, de exemplu, nerezultând din Decizia recurată care au fost criteriile avute în vedere pentru ca arma găsită şi nedeclarată de către inculpat să fie „încadrată” în categoria armelor militare, aceasta fiind o armă de tir, astfel cum rezultă din „documentaţia” depusă la dosar de către inculpat.
Faţă de cele arătate, se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 279 alin. (3) lit. a), în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei corespunzătoare noii încadrări.
În aceeaşi ordine de idei, se susţine că inculpatul nu a dorit să sustragă pistolul şi muniţia aferentă de la controlul vamal, ci că nu a înţeles întrebarea lucrătorului vamal (care i s-a adresat în limba română) privind declararea bunurilor aflate asupra sa, astfel că instanţa a comis o gravă eroare de fapt, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
În raport cu aceste susţineri şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (fost ofiţer de carieră în armata spaniolă, membru activ al federaţiei spaniole de tir olimpic, renumit colecţionar de arme, licenţiat în ştiinţe manageriale ş.a) se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., cu toate consecinţele ce decurg cu privire la stabilirea pedepselor şi la regimul de executare a sancţiunii finale.
Examinând Decizia atacată în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18, pct. 17 şi pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
1. Hotărârile sunt supuse casării „când s-a comis o eroare gravă de fapt” [(art. 3859 alin. (1) pct. 18)] în cazul în care, contrar probelor neândoielnice existente în cauză, instanţa a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs a confirmat una dintre soluţiile pronunţate de prima instanţă [(prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.)] în temeiul unor fapte reţinute în mod vădit greşit.
Pot fi însă erori grave de fapt, în sensul dispoziţiei în discuţie, şi acele greşeli în stabilirea situaţiei de fapt, care au avut drept consecinţă nereţinerea unor împrejurări sau urmări ce caracterizează conţinutul juridic al altei infracţiuni decât cel reţinut de către instanţe [(art. 3859 alin. (1) pct. 17)].
2. Revenind la cauză se constată din analiza probatoriului dispus şi administrat (proces – verbal de constatare a faptelor; proces – verbal de constatare, întocmit de organele vamale; proces – verbal întocmit de organele poliţiei de frontieră; declaraţii de martori şi de inculpat, coroborate cu rapoartele de expertiză balistică) că, inculpatul S.C.J.L., cetăţean spaniol, a sosit pe aeroportul Otopeni, la data de 8 decembrie 1998, venind din direcţia Zurich.
La punctul de trecere a frontierei acesta nu a declarat bunurile care fac parte din cele supuse controlului, astfel că la controlul vamal efectuat asupra bagajelor sale, s-au găsit mai multe componente ale unui pistol cu glonţ, calibrul 45, marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR, de fabricaţie spaniolă, precum şi 98 de cartuşe, calibrul 45, marca FIOCCHI.
Potrivit concluziilor cuprinse în Raportul de constatare tehnico – ştiinţifică, nr. 215.699 din 10 decembrie 1998, întocmit de Ministerul de Interne, Inspectoratul general al poliţiei, Institutul de Criminalistică, pistolul găsit în bagajele inculpatului este armă de foc militară; este în stare de funcţionare, iar muniţia în litigiu este calibru 45 cu glonţ din plumb cămăşuit cu tombac şi este în stare de funcţionare.
Prin adresa din 8 decembrie 1998, Inspectoratul general al poliţiei, face cunoscut că pistolul marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR calibru 45 seria 1995241, ridicat de la inculpat, se încadrează în categoria „arme militare” prevăzută de art. 3 lit. a) din Legea nr. 17/1996, iar cartuşele constituie „muniţii” pentru arme militare, potrivit art. 4 din aceeaşi lege).
Pe parcursul desfăşurării procesului penal, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis pentru acest fel de armă, că a fost depistat cu ea după ce i se aplicase viza de intrare în România, iar dezmembrarea pistolului în elementele sale componente, disimulate apoi în interiorul mai multor bagaje, a realizat-o pentru a trece de autorităţile spaniole, unde, de asemenea, nu a declarat la controlul vamal, nimic referitor la armă şi muniţia pe care o deţinea.
Aşa fiind, faptele şi împrejurările săvârşirii lor, precum şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunilor de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută şi pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., rezultă fără nici un dubiu din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe, care nu au comis o eroare gravă de fapt în stabilirea realităţii.
3. Nefondat se dovedeşte şi cazul de casare referitor la greşita încadrare juridică dată faptei, deoarece potrivit „literaturii de specialitate” depuse la dosar, pistolul deţinut de inculpat nu este armă militară, ci armă de tir (inculpatul fiind membru activ al federaţiei spaniole de tir olimpic), astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 279 alin. (3) lit. a) în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 112 C. proc. pen., referitoare la „folosirea unor specialişti”, atunci când există pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico – ştiinţifice.
Constatările tehnico – ştiinţifice împreună cu celelalte mijloace materiale de probă, contribuie la aflarea adevărului şi la lămurirea cauzei sub toate aspectele, dispunerea şi administrarea lor constituind o obligaţie pentru organele judiciare, conform dispoziţiilor cuprinse în art. 62 C. proc. pen.
În consecinţă, încadrarea juridică a faptei inculpatului de a introduce în România o armă militară, precum şi a muniţiei pentru o astfel de armă, fără a avea permisul necesar, în dispoziţiile art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a realizat în baza declaraţiilor inculpatului şi a constatărilor tehnico – ştiinţifice efectuate de organele de specialitate, temeiuri legale prevăzute de legea procesual penală, iar solicitarea inculpatului de a recurge la această operaţiune folosind „literatura” pusă la dispoziţie, nu corespunde legislaţiei noastre.
4. Fondat se dovedeşte însă cazul de recurs privind aplicarea unor pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi)].
Cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum ele se desprind din bogatul material depus în circumstanţiere, şi care se identifică cu circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea apreciază că reţinerea lor în favoarea inculpatului se impune, cu reducerea corespunzătoare a pedepselor şi dispunerea suspendării condiţionate a pedepsei de executat, deoarece scopul acestei sancţiuni penale poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de inculpatul S.C.J.L., va casa hotărârile atacate, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le va modifica, în sensul că, prin reţinerea dispoziţiilor cuprinse în art. 74 C. pen., le va reduce de la 2 ani închisoare la un an şi 6 luni, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi de la 3 ani închisoare la 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997.
În temeiul art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., Curtea va contopi pedepsele în cea mai grea de 2 ani închisoare, a cărei executare o va suspenda condiţionat conform art. 81 şi a art. 82 din acelaşi cod, pe termenul de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 8 decembrie 1998, la 7 ianuarie 1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.C.J.L. împotriva deciziei penale nr. 120 din 12 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, cu privire la pedepsele aplicate şi la modalitatea de executare a pedepsei.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente: de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 176 C. vam. şi 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului, în sensul că, prin reţinerea dispoziţiilor cuprinse în art. 74 – art. 76 C. pen., le reduce de la 2 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997 (C. vam.).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, în cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen. şi în condiţiile art. 82 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe termenul de încercare de 5 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 decembrie 1998m, la 7 ianuarie 1999.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3940/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3961/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
