CSJ. Decizia nr. 3932/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3932/2003
Dosar nr. 920/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş nr. 576/P/1999 din 2 martie 2000, A.T., în calitate de inculpat a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., constând în emiterea unui C.E.C. asupra B.R.D., filiala Caracal, ştiind că pentru valorificarea sa nu avea acoperirea necesară, prejudiciind partea vătămată cu suma de 51.124.527 lei.
Tribunalul Mureş ca primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 384 pronunţată la data de 27 decembrie 2000, în dosarul penal nr. 2097/2000 hotărăşte:
Cu aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului A.T., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în aceea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., şi din aceasta în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 condamnă pe inculpatul A.T. la pedeapsa amenzii penale de 100.000 lei şi la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de emitere a unui cec incomplet.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei amenzii pe durata termenului de încercare de un an şi a pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 345 C. proc. pen., obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL, cu sediul în Caracal, la plata sumei de 167.434.259 lei despăgubiri civile către partea civilă SC R.O.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureş.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu, se avansează către Baroul Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că inculpatul nu a avut intenţia de a înşela pentru a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), dar s-a făcut vinovat de încălcarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea C.E.C. - ului nr. 59/1934.
În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii decembrie 1997, inculpatul a plătit în numerar pentru plasa de sârmă achiziţionată, suma de 43.421.335 lei, rămânând dosar cu sârma de 51.124.527 lei.
Pentru aceasta din urmă, la data de 10 iulie 1999, partea vătămată R.O.C. a completat fila C.E.C., semnată şi ştampilată de inculpat, „în alb”, depunând-o la B.R.D., sucursala Caracal care, i-a refuzat plata pentru motivul lipsei de disponibil în cont.
Situaţia de fapt şi vinovăţia s-au stabilit pe baza analizei probelor administrate şi anume: declaraţia părţii vătămate şi a inculpatului şi acte.
Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, prin Decizia penală nr. 147/ A din 3 octombrie 2001, pronunţată în dosarul penal nr. 533/2001, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi a desfiinţat în totalitate sentinţa nr. 384/2000 dispunând rejudecarea cauzei.
Considerentele acestei casări au fost mai multe şi anume:
- starea de fapt nu a fost stabilită cu certitudine;
- încadrarea juridică nu a fost corespunzătoare;
- s-au aplicat cumulativ 2 pedepse pentru o singură infracţiune.
În fond, după casare, Tribunalul Mureş, secţia penală, prin Decizia penală nr. 134 din 31 mai 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 125/2002 hotărăşte:
În baza art. 334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., privind pe inculpatul A.T.
Achită pe inculpatul A.T., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., admite acţiunea civilă formulată de partea civilă R.O.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureş, şi în consecinţă, obligă inculpatul A.T. şi partea responsabilă civilmente SC D. SRL, cu sediul în Caracal, în solidar, la plata sumei de 167.434.259 lei (51.124.572 lei pentru factura neachitată şi 116.309.687 lei majorări), către partea civilă.
În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., obligă inculpatul şi partea responsabilă civilmente, în solidar, la plata sumei de 800.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300.000 lei, onorariu avocaţial din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
Şi împotriva acestui mod de soluţionare a cauzei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a declarat apel. Prin Decizia penală nr. 165/ A pronunţată la data de 27 noiembrie 2002, în dosarul penal nr. 685/2002, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia penală, a respins ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei decizii, cu repercursiuni asupra sentinţei de fond menţinută, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, în termen legal, a declarat recurs.
În motivarea scrisă referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor s-a invocat motivul de casare al greşitei încadrări juridice a faptei, prevăzută de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.).
S-a solicitat rejudecarea şi în fond condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., cu exigenţa necesară, gradul de pericol social corespunzător.
Curtea a examinat hotărârea atacată şi sentinţa de fond, atât în raport de critica formulată, cât şi din oficiu, ajungând la concluzia că potrivit situaţiei de fapt corect reţinută din ansamblul probator administrat recursul este admisibil atât cu privire la încadrarea juridică, dar în alt sens decât cel solicitat, cât şi pentru a se aplica dispoziţiile Decretului de graţiere 543/2003, faţă de încadrarea juridică corectă a faptei. Astfel, se reţin următoarele:
Inculpatul şi partea vătămată erau parteneri de afaceri şi anterior anului 1997, perioadă în care s-a folosit acelaşi procedeu şi anume, de a se accepta livrarea mărfii cu plata ulterioară a preţului.
Aşadar, situaţia a fost recunoscută şi acceptată de partea vătămată atât la momentul încheierii afacerii cât şi ulterior, cu ocazia amânărilor plăţii. Buna credinţă a inculpatului deci absenţa oricărei intenţii de înşelare a partenerului a rezultat atât din comunicarea propriei situaţii financiare, acestuia, cât şi din plăţile succesiv efectuate şi care au acoperit aproape o jumătate din suma datorată, C.E.C. - ul în alb oferit (de altfel şi cu o altă ocazie, a se vedea că are trecut numărul unei alte facturi decât cea adusă în discuţie) fiind doar un mijloc de garantare a plăţii viitoare. Însăşi neplata la timp s-a datorat nerespectării contractelor de către alţi doi parteneri care nu le-au onorat la timp, lăsându-l pe inculpat descoperit (SC M. SRL şi B. SRL).
Împrejurarea că la un moment dat a vândut un produs de valoare (un autoturism TOYOTA „dat în plată”) şi că a dat banilor altă destinaţie a avut explicaţia obiectivă a nevoii de a acoperi şi alte datorii.
Acordul de voinţă mai mult sau mai puţin explicit asupra amânării plăţii, indică clar percepţia furnizorului asupra lipsei momentane a disponibilului. De altfel, deşi au avut mai multe convorbiri telefonice, furnizorul nu i-a adus la cunoştinţă intenţia depunerii filei C.E.C. pentru a putea-o preveni.
Faţă de această situaţie, avută în vedere şi de instanţa de fond şi de apel, în mod corect s-a constatat că nu subzistă infracţiunea de înşelăciune, dat s-a omis că sunt întrunite elementele constitutive ale unei alte infracţiuni (la legea C.E.C. - ului) pentru care inculpatul trebuia condamnat şi pedepsele graţiate, beneficiind de aplicarea dispoziţiilor art. 543/2000, după cum se va arăta:
Pentru a se fi putut reţine infracţiunea de înşelăciune esenţial era să se fi demonstrat rezultatul acţiunii şi anume: inducerea în eroare şi obţinerea de către făptuitor a unei dispoziţii de ordin patrimonial păgubitoare.
Inculpatul a emis un C.E.C. bancar fără acoperire având afaceri în derulare şi deci acoperire având afaceri în derulare şi deci speranţe întemeiate că îşi va suplimenta la timp contul bancar cu suficiente lichidităţi băneşti. Nu s-a dovedit intenţia (care obligatoriu trebuie să fie directă) de a înşela şi în absenţa acestui element constitutiv nu există infracţiunea prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În acelaşi timp însă situaţia existentă nu reprezintă o simplă faptă producerea de prejudiciu ci o altă infracţiune decât înşelăciunea.
Singura rezolvare justă în cauză (în acel moment nu apăruse decretul de graţiere), greşit înlăturată însă de instanţa de apel, a fost a instanţei de fond cu ocazia primei judecări (sentinţa penală nr. 384 din 27 decembrie 2000).
Într-adevăr în cauză sunt operante dispoziţiile Legii nr. 59/1934. Astfel:
Conceptual, C.E.C. - urile „în alb” precum şi C.E.C. - urile cu dată nereală (sau care nu corespund realmente momentului emiterii lor), subsumează unei categorii de titluri comerciale valorice incomplete sau neregulat emise sub aspect strict formal, fiind definite ca atare chiar prin prevederile art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Este vorba prin urmare, de C.E.C. - uri care poartă numai denumirea trasului, ştampila unităţii trăgătoare şi semnătura trăgătorului, lipsind alte elemente esenţiale, potrivit art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 59/1934, precum: data emiterii, suma concretă („suma anumită” în exprimarea legiuitorului interbelic), ce urmează a face obiectul plăţii printr-o instituţie bancară.
C.E.C. - urile lăsate în forma arătată, sunt „Garanţii” a unei viitoare plăţi CASH.
Dacă între parteneri care acceptă această situaţie, se poate rezuma un acord de voinţă, în scopul declarat al unei amânări a plăţii ceea ce exclude reţinerea infracţiunii de înşelăciune, acest acord nu poate să schimbe sau să suspende funcţia esenţială a C.E.C. - ului (titlu comercial de valoare) care este şi rămâne un instrument de plată ce nu se transformă, în nici o condiţie, un instrument de creditare.
Este motivul pentru care simpla necompletare conform legii C.E.C. - ului, duce la săvârşirea unei infracţiuni (de pericol), în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Considerentele exprimate conduc la concluzia că recursul este întemeiat, urmând a fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. şi rejudecând, după casare, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice, după înlăturarea achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 urmează a se aplica o pedeapsă inculpatului care, dat fiind momentul comiterii şi neexceptarea, starea de infractor primar a inculpatului, se va graţia conform art. 1 din Decretul nr. 534/2003.
Se vor menţine dispoziţiile civile din cuprinsul deciziei de apel.
Cheltuielile către stat, vor rămâne în sarcina statului (art. 192 alin. final C. proc. pen.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş împotriva deciziei penale nr. 165/ A din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul A.T.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 134 din 31 mai 2002 a Tribunalului Mureş, numai cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului pe care o înlătură.
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2003 graţiază pedeapsa aplicată.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3931/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3935/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
