CSJ. Decizia nr. 3935/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs în anulare

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3935/2003

Dosar nr. 705/2003

Şedinţa publică din 23 septembrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 177 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timişoara au fost condamnaţi inculpaţii:

1. Plt. maj. rez. B.C. la:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);

- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.;

- un an închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25, un an închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

2. S.N.;

3. D.T. ş.

4. G.V.O. la câte:

- 2 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

5. I.I. la:

- un an închisoare, pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi

Instanţa de fond a constatat că, potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, pedepsele aplicate inculpaţilor B.C. şi I.I., pentru infracţiunile de uz de fals şi instigare la fals materiale în înscrisuri oficiale sunt graţiate în întregime.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.C. pentru infracţiunile de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus ca executarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.C., S.N., D.T., G.V.O. şi I.I. de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, şi, respectiv, complicitate la infracţiunea de înşelăciune să fie suspendate condiţionat pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 C. pen.

S-a dispus anularea actelor false.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad şi inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate.

S-a dispus înfiinţarea unui sechestru asigurator pe bunurile inculpaţilor în vederea recuperării prejudiciului cauzat părţii civile.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, s-a reţinut că, la începutul anului 1996, martorul N.A. i-a solicitat inculpatului B.C., la acea dată subofiţer în cadrul Serviciului de Poliţie Rutieră din judeţul Hunedoara, să-l ajute în vederea înmatriculării unui autoturism cumpărat din străinătate, mai vechi de 8 ani, care nu avea taxele vamale plătite.

Subofiţerul a fost de acord şi a apelat la inculpatul I.I., care i-a adus o adeverinţă falsă de repatriere, completată pe numele lui N.A., pe care ar fi procurat-o de la o persoană neidentificată din zona Ministerului Afacerilor Externe.

Întrucât martorul N.A. a renunţat la înmatricularea autoturismului său, subofiţerul a păstrat adeverinţa de repatriere falsă, prin folosirea căreia şi-a înmatriculat propriul autoturism MERCEDES, mai vechi de 8 ani, achiziţionat din străinătate, evitând astfel plata taxelor vamale. După aceea, a încheiat un contract fictiv de vânzare-cumpărare cu titularul adeverinţei de repatriere, devenind proprietarul de drept al autoturismului respectiv.

S-a mai reţinut că, în cursul anilor 1995 şi 1996, inculpatul B.C. a fost solicitat de inculpaţii S.N., D.T. şi G.V.O. pentru a-i ajuta să-şi înmatriculeze autovehiculele achiziţionate din străinătate, mai vechi de 8 ani şi subofiţerul a apelat de fiecare dată la inculpatul I.I., care i-a adus adeverinţele de repatriere necesare pentru înscrierea în circulaţie a autovehiculelor respective fără plata taxelor vamale.

Prin Decizia nr. 54 din 28 februarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.C., D.T. şi G.V.O. împotriva sentinţei nr. 177 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timişoara.

Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 225 din 25 iunie 2002, a respins, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.C., D.T. şi G.V.O.

În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I punctul 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor, pe cale le consideră pronunţate cu încălcarea legii, deoarece inculpaţii au fost condamnaţi şi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

Curtea Supremă de Justiţie examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală „nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la operaţiile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora, se sancţionează potrivit legii.”

Legea specială în vigoare la data săvârşirii faptelor de către inculpaţi la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 87/1994, era Decretul nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea Regulamentului vamal.

În conformitate cu art. 248 lit. c) din Decretul nr. 337/1981, constituie contravenţie „depunerea declaraţiei vamale conţinând date nereale privind felul, cantitatea şi destinaţia bunurilor, dacă fapta ar fi dus la perceperea unor taxe vamale mai mici, la scutirea de plata taxelor vamale, la evitarea unor restricţii, autorizări sau aprobări”.

Potrivit art. 248 lit. d) din acelaşi act normativ, constituie contravenţie „neîndeplinirea obligaţiei de a declara organelor vamale modificarea destinaţiei bunurilor faţă de scopul declarat la intrarea în ţară.”

Conform prevederilor art. 5 din HG nr. 594/1991, în vigoare la data săvârşirii faptelor, vehiculele importate sau introduse în România nu puteau fi înmatriculate definitiv dacă aveau o vechime mai mare de 8 ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Cazurile la care face trimitere art. 5 din HG nr. 594/1991 sunt cele prevăzute în Decretul-lege nr. 7/1989 şi HG nr. 685/1990, potrivit cărora cetăţenii repatriaţi trebuiau să prezinte organelor vamale dovada că şi-au stabilit domiciliul în România, dată de la care puteau introduce bunuri în ţară cu scutire de taxe vamale.

Până în 1998 persoanelor repatriate li se eliberau de către Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Relaţii Consulare, adeverinţe de repatriere în baza cărora cei care deţin calitatea de repatriat pot beneficia de scutirea plăţii taxelor vamale pentru 2 autoturisme.

Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpaţii au reuşit să evite plata taxelor vamale la autovehiculele cumpărate din străinătate şi mai vechi de 8 ani, prin folosirea unor adeverinţe de repatriere false, ce purtau antetul Ministerului Afacerilor Externe, în baza cărora s-au completat declaraţiile vamale necesare înmatriculării respectivelor autovehicule, documente care conţineau date nereale cu privire la calitatea posesorilor acestora, fapte prevăzute şi calificate contravenţii de art. 248 lit. c) din Decretul nr. 337/1981, la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 87/1994, ambele cu statut de legi speciale în raport cu art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), ce reprezintă dreptul comun în materie.

Ulterior, prin încheierea fictivă a unor acte de vânzare-cumpărare cu titularii adeverinţelor de repatriere, s-a schimbat destinaţia bunurilor respective, fapte prevăzute şi calificate contravenţii de art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981.

Potrivit principiului legalităţii incriminării (nullum crimen sine lege) pentru a putea fi calificată ca infracţiune, o faptă trebuie să fie expres prevăzută ca atare în legea penală.

Nefiind calificate ca infracţiuni, sancţionarea faptelor în domeniul vamal, reţinute în sarcina inculpaţilor, trebuia făcută conform reglementărilor vamale şi a altor norme speciale în vigoare la data săvârşirii lor.

Fapta inculpaţilor de a se sustrage de la plata taxelor vamale datorate bugetului de stat prin respectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, respectiv prin sustragerea autovehiculelor achiziţionate din străinătate de la operaţiunile de vămuire, folosind în acest scop adeverinţe de repatriere emise pe numele altor persoane, constituie contravenţii prevăzute de art. 248 lit. c) şi art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981 şi nu infracţiunea de înşelăciune în forma autoratului sau complicităţii, aşa cum greşit au reţinut instanţele de judecată.

În consecinţă secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 414¹ alin. (1), raportat la art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa deciziile şi sentinţa atacate şi rejudecând, va dispune achitarea inculpaţilor S.N., D.T., G.V.O. şi I.I., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.

În temeiul aceloraşi texte, va fi achitat şi inculpatul B.C., pentru infracţiunile de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Consecinţă achitării inculpaţilor, va fi înlăturată şi obligarea acestora din sentinţa casată la plata despăgubirilor către partea civilă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad. Se va dispune sesizarea Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Arad pentru constatarea contravenţiilor la care s-a făcut referire în cele ce preced, săvârşite de inculpaţi şi stabilirea măsurilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 177 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timişoara, deciziei nr. 54 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial şi deciziei nr. 225 din 25 iunie 2002 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpaţii B.C., S.N., D.T., G.V.O. şi I.I.

Casează hotărârile atacate numai cu privire la condamnarea inculpaţilor B.C., S.N., D.T., G.V.O. şi I.I., pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţii S.N., D.T., G.V.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi pe inculpatul I.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Înlătură obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către partea civilă Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad.

Sesizează Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad pentru constatarea contravenţiilor prevăzute de art. 248 lit. c) şi art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981, săvârşite de inculpaţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 3932/2003. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs		CSJ. Decizia nr. 3936/2003. Penal. Art.321 alin.2 c.pen. Recurs... →

CSJ. Decizia nr. 3935/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs în anulare

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3935/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs în anulare