CSJ. Decizia nr. 410/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.410/2003
Dosar nr.2623/2002
Sedinţa publică din 29 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.289 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C. şipartea vătămată C.G.D.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.74, 76 Cod penal, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei aplicate.
In subsidiar s-a cerut menţinerea sentinţei penale nr.82 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti.
Procurorul a cerut respingerearecursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.82 din 6 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, în baza art.211 alin.2 lit.a şi e Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal şi art.74 lit.a Cod penal, art.76 lit.g Cod penal a fost condamnat inculpatul D.M la 3 ani închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71 şi 64 Cod penal.
In baza art.65 Cod penal s-au intezis drepturile prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
In temeiul art.88 Cod penal s-a dedus prevenţia inculpatului de la data de 1 august 2001 la zi.
In baza art.211 alin.2 lit.a şi e Cod penal, cu aplicarea art.99 şi urm. Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal şi art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatulC.D. la 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicarea art.71 şit 64 Cod penal.
In baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenţia inculpatului minor de la data de 8 iulie 2001 la zi.
In conformitate cu art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămatăC.G.D.nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se voravansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţaa reţinut că, în ziua de 8 iulie 2001 partea vătămată C.G.D., aflându-se în tramvaiul liniei nr.8, a fost deposedată prin violenţă de telefonul mobil, de inculpaţii.
In încercarea lor de a scăpa, cei 2 inculpaţi au fost urmăriţi de partea vătămată, care cu ajutorul martorului Popescu Ionuţ, au reuşit să-limobilizeze pe inculpatul C.D., fiindcondus, ulterior la Secţia 25 Poliţie.
Telefonul mobil sustras a rămas la inculpatul D.M.. Ulterior, prin intermediul unui copil l-a dat mamai inculpatului C.D., fiind predat de aceasta organelor de poliţie.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul care a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art.74, 76 Cod penal, considerând că au fost greşit reţinute, cât şi inculpaţii, care invocând circumstanţele lor favorabile au cerutreducerea pedepselor.
PrinDeciziapenalănr.289din16 mai 2002 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II- a a admis apelul procurorului.
S-a înlăturat dispoziţiile art.74, 76 Cod penal şi s-au majorat pedepsele aplicate inculpatului D.M. de la 3 ani la 6 ani închisoare.
Recursurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărârile de mai sus au fost recurate de inculpatul D.M., care a susţinut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, solicitând reducerea ei.
Criticile formulate îşi găsesc sediul în cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost temeinic reţinute în concordanţă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică estecorectă.
In ceea ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului,stabilirea şi proporţionalizarea acesteia s-a făcut corect pe baza criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, totodată, justificat înlăturându-se aplicarea circumstanţelor atenuante.
Pedeapsa de 6 ani închisoare corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei să asigure finalitatea preventivă şi cea educativă, neexistând temeipentru modificarea ei.
In conformitate cu art.38515pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a se respinge recursul inculpatului D.M.ca nefondat, se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 1 august 2001 la 29 ianuarie 2001.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare scătre stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr.289 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 1 august 2001la 29 ianuarie 2003.
Obligăpe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 394/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 412/2003. Penal → |
|---|
