CSJ. Decizia nr. 390/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.390/2003
Dosar nr.4259/2002
Sedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A din 16 septembrie2002 a Curţii de Apel Timişoara.
A lipsit recurentul condamnat contestator I.G., pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat T.I.
Procedura de citare a fostlegal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat la aprecierea Curţii admiterea recursului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa penală nr.108 din 20 mai 2002 a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul I.G., cu privire la executarea pedepsei rezultante de 14 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr.57 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Caraş-Severin, definitivă, prin respingerea apelului şi respectiv, a recursuluipromovat de inculpat, prin deciziile penale nr.311/A din 23 august 1999 a Curţii de Apel Timişoara şi 3175 din 5 iulie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a reţinut că prin contestaţia la executare, condamnatul a susţinut că a fost victima unei erori judiciare, iar din martor a devenit inculpat.
Examinând cererea condamnatului, tribunalul a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.461 din Codul de procedură penală, având în vedere că hotărârea de condamnare este definitivă, executarea este îndreptată împotriva condamnatului şi nu există nici o împiedicare, nelămurire sau incident în cursul executării hotărârii.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul I.G. care a reiterat motivul invocat şi la fond şi anume, să se dispună admiterea contestaţiei la executare, constatându-se că este nevinovat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.330/A din16 septembrie 2002 a respins apelul condamnatuluicontestator, ca nefondat, cu motivarea că în mod corect tribunalul a respins contestaţia, deoarece motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres şi limitativprevăzute de art.461 din Codul de procedură penală.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, în termenul legal, condamnatul contestator a formulat recurs criticând hotărârile pronunţate în cauză pentru aceleaşi motive ce au fost analizate şi în apel şi anume, a susţinut că este nevinovat, iar pedeapsa este exagerată.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art.461 din Codul de procedură penală, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
In speţă, condamnatul contestator nu a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele enumerate de textul legal, mai sus arătat, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a respins contestaţiala executare formulată de acesta, prin care a solicitat să se constatecă este nevinovat, iar pedeapsa este severă, soluţie ce a fost menţinută şi de instanţa de control judiciar, prin respingerea apelului.
In consecinţă, în cauză neexistând motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunţate, Secţia Penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge recursulde faţă, ca nefondat.
Conform art.192 din Codul de procedură penală,recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciarecătre stat, în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator I.G. împotriva deciziei penale nr.330/A din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 550.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărărorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 39/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 394/2003. Penal → |
|---|
