ICCJ. Decizia nr. 394/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 394
Dosar nr.5267/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 912 din 25 septembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art.174 C. pen., a condamnat pe inculpatulP.V. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 71şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat prevenţia de la 15 august 2002 la zi şi în baza art. 350 C. pen. a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 9 octombrie 2003 la 8 noiembrie 2003, inclusiv.
A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 10 iulie 1994 inculpatul, victima „M", numiţii „P" şi „C" precum şi martorii V.M. şi C.I. s-au întâlnit în zona Piaţa Romană şi au stabilit să meargă să doarmă în canalul de termoficare amplasat în faţa Complexului Comercial Gloria.
În acest scop, persoanele menţionate s-au deplasat în zona arătată şi înainte de a intra în canal, au cumpărat băuturi alcoolice pe care le-au consumat în interiorul canalului.
Pe fondul consumului de alcool inculpatul şi victima s-au luat la ceartă, context în care inculpatul a început să lovească victima în zone anatomice vitale cu pumnii şi cu o teslă.
În conflict a intervenit, de partea agresorului, numitul C.M. care a lovit victima în mod repetat, în zona capului cu un obiect metalic. Cei doi agresori au lovit victima până au lăsat-o în stare de inconştienţă, cu multilple leziuni traumatice, grave, care au dus la scurt timp la decesul acesteia.
Faptele şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza declaraţiilor inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei şi a declaraţiilor martorilor C.M. şi C.I.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei precum şi persoana inculpatului, sincer, cu antecedente penale şi cu un grad redus de instruire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 667 din 6 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a dedus preventiţia de la 25 august 2002 la zi şi a fost menţinută starea de arest.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, schimbarea încadrării din infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenţia de a ucide victima.
Recursul declarat nu este fondat.
Pentru existenţa infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, pe plan subiectiv, este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenţie, iar rezultatul, moartea victimei, să se fi produs din culpa inculpatului.
În speţă, perseverenţa şi intensitatea cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu pumnii şi o teslă la cap, demonstrează că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului, moartea, pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, în orice caz l-a acceptat în mod conştient, ceea ce exclude caracterizarea faptei ca infracţiune de loviri cauzatoare de moarte şi impune concluzia că activitatea inculpatului constituie infracţiunea de omor, prevăzută de art.174 C. pen.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei nr. 667 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 august 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3939/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3955/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
