CSJ. Decizia nr. 4189/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4189/2003
Dosar nr.2503/2002
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 153 din 23 mai 2002, a admis apelurile declarat de inculpat şi a casat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat obligarea acestuia, în solidar, la plata sumei de 1.722.000 reprezentând despăgubiri civile către partea civilă N.G.
S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând prin apărătorul său casarea acesteia şi, după rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), întrucât nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată a fi excesivă.
Recursul declarat nu este fondat.
În cursul urmăririi penale, inculpatul B.M. (alături de ceilalţi doi care nu au declarat recurs) a recunoscut săvârşirea faptei însă cu ocazia cercetării judecătoreşti a revenit, susţinând o altă situaţie de fapt.
Această revenire a inculpatului asupra recunoaşterii iniţiale este lipsită de relevanţă, simpla retractare nefiind suficientă pentru a dovedi o situaţie de fapt, dacă declaraţiile iniţiale se coroborează cu alte probe.
Astfel victima a precizat, în mod constant, că nu are nici un fel de dubiu cu privire la identitatea inculpatului, declaraţia care se coroborează cu relatările martorilor S.N., T.C., L.G. şi A., U.C., A.M. şi F., dovezile de restituire a bunurilor furate şi certificatul medico legal, întocmit în cauză, demonstrându-se în acest mod că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat.
Cu privire la pedeapsa aplicată care este, de altfel, spre limita minimului special prevăzut de textul încriminator, se apreciază că este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul de pericol social al faptei, modul cum aceasta a fost comisă, dar şi de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, cu posibilităţi de reeducare.
Astfel fiind, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4188/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4192/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
