ICCJ. Decizia nr. 4185/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4185/2003
Dosar nr. 4530/2002
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150/ S din 27 mai 2002, Tribunalul Braşov a condamnat (alături de alt inculpat) pe inculpatul G.I.T. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78/2001 a Judecătoriei Făgăraş. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an închisoare în pedepsele componente de 8 luni şi, respectiv, un an închisoare şi, în baza art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit aceste pedepse cu pedeapsa de un an şi 6 luni, aplicată mai sus, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate că în seara de 12 martie 2001, în jurul orei 22,00, inculpatul G.S. s-a întâlnit pe stradă, în oraşul Victoria cu inculpatul G.I.T. şi cu martorul I.C.
La un moment dat, inculpatul G.S. a observat pe victima T.A., care era în stare de ebrietate şi vorbea la un telefon mobil. În acel moment, le-a propus celorlalţi doi să-i asigure paza pe timpul cât el îi va lua telefonul părţii vătămate, profitând de faptul că pe stradă nu se mai afla nici o altă persoană. Doar inculpatul G.I.T. a acceptat propunerea, astfel încât, cei doi au plecat în direcţia părţii vătămate. G.I.T. a rămas pe trotuar la cca. 10 m distanţă de locul unde se afla partea vătămată, iar G.S. a ajuns în dreptul acesteia, i-a smuls telefonul din mână şi apoi a fugit, după el fugind şi inculpatul G.I.T.
A doua zi, inculpatul G.S. a lăsat în gaj telefonul mobil la martorul N.C.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia nr. 178/ Ap din 11 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 150 din 27 mai 2002 pe care a casat-o numai în ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.I.T. şi rejudecând în aceste limite, a majorat pedeapsa aplicată acestui inculpat de la un an şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, iar urmare contopirii s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca, în final să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, care, a solicitat casarea acesteia şi, după rejudecare, înlăturarea circumstanţelor atenuante, care, nu se justifică în raport de persoana şi conduita inculpatului G.I.T.
Oral, în şedinţa publică, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, în ce-l priveşte pe acest inculpat, deducerea corectă a reţinerii preventive.
Recursul declarat este fondat, în sensul celor ce urmează.
Cererea parchetului privind înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului G.I.T. nu poate fi primită în raport de împrejurarea că inculpatul G.S. a avut iniţiativa comiterii faptei, coinculpatul G.I.T. având o contribuţie foarte redusă la realizarea acestei infracţiuni. Având în vedere această împrejurare şi ţinând seama şi de vârsta inculpatului, 21 ani, precum şi de faptul că nu a beneficiat de nici un avantaj material doar dacă acesta posedă antecedente penale, se constată că în mod corespunzător instanţele i-au acordat circumstanţe uşurătoare, iar pedeapsa rezultantă, urmare concursului între circumstanţele agravante şi cele atenuante, a fost corect individualizată, fiind în măsură să asigure atât reeducarea inculpatului, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, conform dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Recursul declarat de parchet este însă fondat cu privire la omisiunea instanţei de a deduce reţinerea preventivă a inculpatului G.I.T.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă, că, prin sentinţa penală nr. 78 din 5 martie 2001 a dedus reţinerea de 24 ore a inculpatului G.I.T. începând cu 19 ianuarie 2001, în ce priveşte pedeapsa de un an închisoare, care a fost contopită, prin Decizia recurată în pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin această ultimă hotărâre, contopire urmare căreia i s-a acordat, acestui inculpat, sporul de 6 luni.
De asemenea, în cursul urmăririi penale în dosarul ce formează obiectul recursului de faţă, se constată, că, organele de cercetare penală au emis pentru inculpatul G.I.T., la data de 15 martie 2001, ordonanţa de reţinere pentru 24 de ore, perioadă pentru care se va deduce reţinerea preventivă.
Astfel fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet şi casa Decizia atacată, în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 278 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimatul inculpat G.I.T.
Casează Decizia atacată numai cu privire la omisiunea deducerii reţinerii de o zi din data de 15 martie 2001 şi a reţinerii de o zi din data de 19 ianuarie 2001.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4183/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4186/2003. Penal → |
|---|
