CSJ. Decizia nr. 4234/2003. Penal. Legea nr.192/2001. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4234/2003
Dosar nr. 619 /2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Tulcea, prin sentinţa penală nr. 2125 din 4 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul K.P. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 din OG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 81 alin. (2) din acelaşi Cod, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de pescuit industrial fără autorizaţie, prevăzută de art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001.
Totodată, a dispus încetarea măsurii indisponibilizării navei de pescuit, aparţinând societăţii B. LTD.
S-a reţinut că, inculpatul, în calitate de căpitan al navei, a dispus trecerea navei şi a echipajului acesteia în mod ilegal a frontierei de stat a României şi a pescuit cu unelte de pescuit industrial în marea teritorială şi zona exclusivă a României, fără a avea autorizaţie eliberată de autorităţile române, care administrează fondul piscicol.
Tribunalul Tulcea, prin Decizia penală nr. 317 din 20 noiembrie 2001, a admis recursul declarat de procuror, a desfiinţat în parte prima hotărâre şi rejudecând, a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001, cu aplicarea art. 71 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 81 alin. (2) din acelaşi Cod a contopit pedepsele în cea mai grea de 3 luni închisoare şi a dispus suspendarea condiţionată a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
Totodată, a respins apelul declarat de inculpat, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 92/ P din 12 februarie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de procuror şi inculpat.
Pentru a nu dispune măsura de siguranţă a confiscării navei, instanţele au motivat că nava nu se încadrează în nici unul din bunurile enumerate de dispoziţiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, pentru că textul se referă, printre altele, la noţiunea de ambarcaţiune de pescuit, care presupune ceva de dimensiuni mici şi nicidecum de mărimea unui pescador, cum este cazul în speţă.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 118 lit. b) C. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale a lucrurilor, care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, se dispune în situaţia în care sunt ale făptuitorului. Ori, în cauză, au apreciat instanţele, nava nu este proprietatea inculpatului şi nu a servit nemijlocit la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestor hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., susţinând că acestea sunt contrare legii, prin neaplicarea art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, privind măsura de siguranţă a confiscării navei.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 61 lit. e), raportat la art. 62, cu referire la art. 3 lit. g) din Legea nr. 192/2001, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani, pescuitul, între altele, cu năvoade sau alte unelte de pescuit industrial, de două sau mai multe persoane împreună, în limita apelor teritoriale şi zona economică exclusivă a Mării Negre, fără autorizaţia organelor care administrează fondul piscicol.
În conformitate cu art. 67 alin. (1) din lege, sunt supuse confiscării uneltele şi ambarcaţiunile de pescuit, animalele, mijloacele de transport, armele de foc şi orice alte bunuri, care au fost folosite la săvârşirea faptei.
Din probele administrate în cauză rezultă că nava, al cărei căpitan era inculpatul K.P. a pătruns din dispoziţia acestuia în apele teritoriale şi zona economică exclusivă a României, cu scopul de a pescui industrial.
Astfel, aşa cum rezultă din procesul – verbal încheiat de Poliţia de Frontieră Constanţa, în ziua de 27 august 2001, a fost depistată nava menţionată în timp ce scotea traulul de pescuit industrial din apele teritoriale ale României. Nava a fost urmărită aproximativ 10 minute şi a oprit numai după ce a fost somată, că se va deschide foc.
Cu prilejul cercetării navei, s-a constatat că plasa de pescuit tip traul era încă udă, în ea aflându-se numeroşi peşti mărunţi de mare, iar în cală a fost găsită cantitatea de 1.600 kg. peşte mărunt de mare, în stare proaspătă.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că nava este un pescador cu ridicare laterală a traului, are o lungime de 22 m., lăţime de 5,6 m., pescaj de 2,8 cm. şi un deplasament de 110 tdw.
Pentru această operaţiune nava este dotată cu o bigă centrală pentru ridicarea la bord a traului, iar magazia de depozitare se află în zona centrală a navei.
Ca atare, cu toate că instanţele au constatat că nava este una de pescuit, având toate dotările necesare, exclusiv pentru acest scop, în mod neîntemeiat au stabilit că nu face parte din categoria de ambarcaţiuni de pescuit, prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, pentru a fi supusă confiscării. Ori, legiuitorul nu a înţeles să facă nici un fel de distincţie, cu privire la gabaritul bunurilor supuse confiscării.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., prevăd că sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale făptuitorului.
În cauză, se impunea ca instanţele să aibă în vedere faptul că dispoziţiile legii speciale primează celor generale, prevăzute de C. pen.
Conform legii speciale, bunurile folosite la săvârşirea infracţiunii de pescuit ilicit sunt supuse confiscării, chiar dacă nu sunt ale făptuitorului.
În consecinţă, recursul în anulare, vizând aspectul menţionat, este întemeiat şi urmează a fi admis. Ca atare, vor fi casate hotărârile pronunţate cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale şi se va dispune în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001, confiscarea navei de pescuit.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se va dispune ca onorariul cuvenit avocatului din oficiu să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei penale nr. 317 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Tulcea şi deciziei penale nr. 92/ P din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul K.P.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
În temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 dispune confiscarea navei de pescuit în lungime de 22 m, lăţimea de 5,6 m, pescaj de 2,80 m şi un deplasament de 110 tdw, aparţinând B. LTD.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4233/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4235/2003. Penal. Legea nr.141/1997. Recurs în... → |
|---|
