CSJ. Decizia nr. 4236/2003. Penal. Art.321 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4236/2003
Dosar nr. 2649/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr. 2193 din 13 noiembrie 2000, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul L.I. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, la 17 februarie 1999, aflându-se într-un bar, inculpatul împreună cu alţi patru făptuitori (condamnaţi în cauză) au provocat scandal şi au tulburat grav liniştea publică.
Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu Mureş au respins apelul şi recursul declarate de inculpatul L.I.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a susţinut că, în mod greşit, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), reţinându-se starea de recidivă postexecutorie, întrucât inculpatul a fost reabilitat de drept, în condiţiile art. 62 alin. (1) şi (5) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
De asemenea, conform art. 38 alin. (2) din acelaşi cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările, pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Totodată, conform art. 62 alin. (1) şi (5) din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii, care nu depăşeşte 2 ani, de către militarii în termen, se face într-o închisoare militară în cazurile prevăzute de lege, precum şi în cazurile când instanţa judecătorească ţinând seama de împrejurările cauzei şi de persoana condamnatului dispune aceasta, iar după executarea ei cel condamnat este reabilitat de drept.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că prin sentinţa penală nr. 195 din 14 septembrie 1995 a Tribunalului Militar Timişoara, definitivă prin neapelare, acesta a fost condamnat la un an şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de dezertare, prevăzută de art. 332 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 62 din acelaşi cod s-a dispus executarea pedepsei în închisoarea Militară Caracal, inculpatul fiind încarcerat la 18 iulie 1995.
Inculpatul a executat pedeapsa de un an şi 10 luni în închisoarea Militară Caracal, în perioada 18 iulie 1995 – 13 martie 1997, fiind liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 143 din 6 martie 1997 a Tribunalului Militar Bucureşti.
Aşadar, conform textelor de lege menţionate, executând pedeapsa într-o închisoare militară şi fiind liberat condiţionat la 13 martie 1997, inculpatul a fost reabilitat de drept la 17 mai 1997. Se constată astfel, că săvârşind fapta dedusă judecăţii, la 17 februarie 1999, nu sunt întrunite condiţiile stării de recidivă postexecutorii.
În consecinţă, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile pronunţate în cauză şi a se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, se va constata că pedeapsa de 3 luni închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., este graţiată în întregime condiţionat, conform art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 2193 din 13 noiembrie 2000 a Judecătoriei Tg. Mureş, deciziei penale nr. 45 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Mureş şi deciziei penale nr. 638/ R din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul L.I.
Casează hotărârile atacate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe care le înlătură.
În temeiul art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată inculpatului L.I., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4235/2003. Penal. Legea nr.141/1997. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 4238/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
