CSJ. Decizia nr. 4926/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4926/2003
Dosar nr. 3005/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 323 din 1 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată, contestaţia la executarea pedepsei închisorii formulată de contestatorul condamnat M.N.
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, contestatorul a solicitat contopirea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 493 din 6 aprilie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti (definitivă) cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 671 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 866 din 5 iunie 2002, în a cărei executare se află în prezent.
Din actele de la dosar, rezultă că petiţionarul contestator a executat din prima pedeapsă de 4 ani închisoare, perioada 21 aprilie 1997 – 1 martie 2000, liberându-se condiţionat, cu un rest rămas neexecutat de 415 zile.
În timpul liberării condiţionate, inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune, pentru care a fost condamnat la 9 ani închisoare, prin aplicarea recidivei, dispunându-se şi revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de 415 zile, rămas neexecutat.
Întrucât infracţiunea a doua a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, instanţa a dispus, în temeiul art. 61 C. pen., contopirea restului de 415 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, cu pedeapsa de 9 ani închisoare şi a dedus prevenţia de la 24 martie 2000 la zi.
Întrucât contopirea nu s-a făcut în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (1) C. pen., nu a putut fi scăzută perioada executată anterior din pedeapsa de 4 ani închisoare, înainte de liberarea condiţionată.
Prin Decizia penală nr. 306 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de contestatorul condamnat M.N., cu motivarea că, potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., perioada executată din pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare nu poate fi scăzută din pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv pedeapsa de 9 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale menţionate a declarat recurs, nemotivat, petiţionarul contestator, apărătorul acestuia solicitând deducerea corectă a timpului de pedeapsă executat.
Recursul este nefondat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, verificând actele dosarului, constată că hotărârile primei instanţe şi a instanţei de control judiciar sunt temeinice şi legale, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.
Cum ambele instanţe au examinat contestaţia la executare şi cererea formulată de contestator în raport de cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. şi nu au regăsit motivul invocat de condamnat, pe deplin justificat au respins contestaţia respectivă.
Ca atare şi recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 306 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4925/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4935/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
