CSJ. Decizia nr. 4922/2003. Penal. Conflict competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4922/2003
Dosar nr. 4256/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. 3889/2003 petentul C.V. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul Militar Bucureşti în dosarul nr. 373/P/1996 privind pe plut. poliţie F.L.
Prin sentinţa penală nr. 499 din 14 aprilie 2003 Judecătoria Slatina a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Tribunalului Olt pentru competentă soluţionare.
Tribunalul Olt prin sentinţa penală nr. 89 din 19 iunie 2003 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin.1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, intrat în vigoare la 22 august 2002, cât şi prevederile art. 26 pct. 1, raportat la art. 27 pct. 1 şi art. 40 alin. (1) C. proc. pen.
S-a concluzionat că instanţa competentă să judece în fond cauza, având ca obiect infracţiuni săvârşite de către poliţistul cu statut de militar, este Tribunalul Militar, pe cale de consecinţă, instanţa competentă să judece cauza în fond va fi competentă să judece şi plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Tribunalul Militar Bucureşti, a primit dosarul la 14 iulie 2003 (înregistrat sub nr. 141/2003).
Prin sentinţa nr. 176 din 31 iulie 2003, Tribunalul Militar Timişoara, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competenţa soluţionării cauzei, privind plângerea formulată de petentul C.V. în favoarea Tribunalului Olt.
S-a motivat că, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competenţa de a efectua supravegherea urmăririi penale şi de a judeca în fond infracţiunile săvârşite de către agenţii de poliţie, revine tribunalelor.
În acest sens, Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 46/7 din 4 noiembrie 2002 a secţiei penale, a stabilit definitiv că dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 360/2002, sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare, fiind indiferentă data comiterii infracţiunilor şi dacă inculpatul şi-a păstrat ori şi-a pierdut calitatea pe care o avea la data faptelor.
Gradul militar al subofiţerului F.L. este echivalent prin efectul art. 73 din Legea nr. 360/2002 cu gradul profesional de agent principal de poliţie.
Examinând acest conflict negativ de competentă, potrivit dispoziţiilor art. 43 C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă, în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 28 pct. 1 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 281/2003, publicată în (M.Of., nr. 468/1.07.2003), tribunalul militar teritorial judecă, în primă instanţă, infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a) şi e) săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv.
Art. XI din Legea nr. 281/2003 prevede că legea intră în vigoare la data publicării ei în M.Of., şi se pune în aplicare astfel: dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, de la data intrării în vigoare a legii (pct. 1), iar celelalte dispoziţii, de la 1 ianuarie 2004 (pct. 2).
Art. IX din legea menţionată cuprinde dispoziţii tranzitorii de strictă interpretare referitoare la competenţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, privind cauzele aflate în curs de urmărire sau de judecată, la data intrării în vigoare a legii, dată care potrivit art. XI din lege, este data publicării legii în M.Of., respectiv 1 iulie 2003.
Or, pentru a putea fi aplicabil art. IX pct. 3 şi pct. 4 din lege, respectiv pentru a fi judecată în continuare cauza de Tribunalul Militar Teritorial, era necesar ca la data intrării în vigoare a legii, cauza să fie în curs de judecată de acel tribunal.
Verificând dosarul nr. 141/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti, se constată că, abia la data de 14 iulie 2003, acesta a fost sesizat cu soluţionarea cauzei privind pe plut. poliţie F.L.
Aşadar, la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, 1 iulie 2003, cauza nu se afla în curs de judecată, sesizarea instanţei militare fiind la data de 14 iulie 2003.
Or, intenţia legiuitorului a fost să proroge competenţa unei instanţe (devenită necompetentă conform noii legi) doar în cazul în care cauza se afla deja pe rolul acelei instanţe la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, şi anume la 1 iulie 2003.
Prin art. XI din legea menţionată se prevede care este data intrării în vigoare a legii şi care sunt datele la care se pune în aplicare, iar dispoziţiile art. IX se referă numai la data intrării în vigoare a legii, nu şi la data punerii ei în aplicare.
Prin urmare, dispoziţiile art. IX pct. 3 şi pct. 4 referitoare la competenţa materială a instanţelor de judecată, privind cauzele în curs de judecată, nu se aplică de la data de 1 ianuarie 2004, ci de la 1 iulie 2003, dată la care cauza penală nu se afla pe rolul instanţei militare.
per a contrario, întrucât cauza nu se afla pe rol la data intrării în vigoare a legii, competenţa tribunalului militar nu a fost prorogată, iar competenţa aparţine instanţei civile, respectiv Tribunalului Olt.
Instanţa legiuitorului cu privire la data intrării în vigoare a legii (1 iulie 2003) este limpede exprimată în art. IX pct. 3 şi pct.4, fiind vorba de cauzele aflate deja în curs de judecată, iar nu de cauzele care urmează să fie înregistrate de instanţă, ulterior acestei date (în speţă, la 14 iulie 2003).
Prin urmare, constatând că în cauză nu se aplică prevederile mai sus arătate, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea instanţei competente, potrivit art. 28 pct. 1 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, respectiv a Tribunalului Olt, căruia i se va trimite dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.V. şi F.L. în favoarea Tribunalului Olt, căruia îi trimite dosarul.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4921/2003. Penal. Conflict de competenţă.... | CSJ. Decizia nr. 4924/2003. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
