ICCJ. Decizia nr. 5/2003. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5.
Dosar nr.3330/2003
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.518 din 29 mai 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.F. în temeiul dispoziţiilor art.455 raportat la art.453 lit.c C.pen.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300.000 lei din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul D.F. se află în executarea unei pedepse de 8 anişi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.358 din 29 iunie 1996 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.a, i C.pen.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin Decizia penală nr.1698 din 18 aprilie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnatul şi-a motivat cererea de întrerupere a executării prin situaţia grea a familiei sale, lipsa veniturilor materiale şi starea precară a sănătăţii unuia din cei doi copii minori.
Instanţa de fond a reţinut că, potrivit anchetei sociale efectuate de Consiliul local al sectorului 2Bucureşti, membrii majori ai familiei condamnatului nu lucrează, dar dispun de condiţii materiale de viaţă bune, apartamentul cu patru camere fiind mobilat modern şi dotat cu aparatură electrocasnică. Întrucât s-a constatat că executarea pedepsei închisorii de către condamnat nu este de natură să determine consecinţe grave asupra familiei acestuia, cererea formulată a fost respinsă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr.379 din 3 iulie 2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 150.000 lei – onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea cererii sale şi întrerupereaexecutării pedepsei pentru a rezolva problemele materiale ale familiei sale, precum şi pe cele de natură medicală pe care le are.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este întemeiat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul – recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art.453 lit.c C.proc.pen.
Familia condamnatului dispune de mijloace materiale de trai şi de posibilitatea de a şi le procura, astfel că executarea pedepsei de către condamnat nu este de natură să provoace consecinţe grave existenţei membrilor săi.
Motivele de ordin medical invocate de condamnat în recurs nu au constituit temeiul prezentei cereri de întrerupere a executării pedepsei şi nu sunt dovedite, astfel că nu pot face obiectul acestui recurs.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat conform art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.379/A din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5742/2003. Penal. încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 580/2003. Penal → |
|---|
