ICCJ. Decizia nr. 5742/2003. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5742/2003

Dosar nr. 5464/2003

Şedinţa publică din 8 decembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a dispus, potrivit art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor C.I., M.M. şi C.F.

Pentru a pronunţa astfel, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare, dispoziţiile art. 136 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru toţi inculpaţii, împotriva acestora existând dovezi suficiente cu privire la faptele pentru care s-a hotărât măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul C.F. care a susţinut că nu se impune menţinerea stării de arest din cel puţin trei considerente:

- nulitatea unor acte efectuate de organul de urmărire penală, respectiv, a celor ce privesc identificarea inculpaţilor;

- inexistenţa vreunei probe de vinovăţie în sarcina sa;

- lipsa de pericol pentru ordinea publică.

Recursul este nefondat, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea de libertate.

Astfel, potrivit art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă, aceasta este datoare să verifice din oficiu, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, măsură pe care o menţine potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

În speţă, măsura arestării preventive s-a luat reţinându-se că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1491 C. proc. pen., cu referire la art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, s-a reţinut că probele administrate creează presupunerea că inculpatul a comis fapta penală de care este învinuit, respectiv, luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapta se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani şi că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aşa fiind, este legală şi temeinică menţinerea stării de arest a inculpatului C.F. prin încheierea din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând ca recursul formulat împotriva acestei încheieri să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă inculpatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 5740/2003. Penal. încheiere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 5/2003. Penal. întreruperea executării... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5742/2003. Penal. încheiere. Recurs