ICCJ. Decizia nr. 5693/2003. Penal. Art.184 alin.3. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5693/2003
Dosar nr. 3719/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Arad, prin sentinţa penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.I.D. la un an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 20.000.000 lei daune morale părţii civile T.S.G.
Totodată, a respins, ca nefondate, despăgubirile materiale solicitate de partea civilă.
S-a reţinut că, la 18 ianuarie 2002, conducând un autoturism în oraşul Arad, prin nerespectarea regulilor de circulaţie, inculpatul a produs un accident în urma căruia partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
Tribunalul Arad, prin Decizia penală menţionată, a admis apelul declarat de inculpat şi a înlăturat obligarea acestuia la plata daunelor morale către partea civilă.
S-a reţinut că, prejudiciul material nu este dovedit, iar cel moral a fost reparat prin încasarea sumei de 38.639.000 lei de la inculpat.
Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de partea civilă.
Recursul în anulare declarat în cauză este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. civ., persoana care a provocat un prejudiciu printr-o acţiune ilicită, are obligaţia să repare integral prejudiciul cauzat.
În speţă, instanţa de fond a soluţionat latura civilă a procesului, stabilind suma de 20 milioane lei cu titlu de daune morale, pentru suferinţele fizice şi psihice produse victimei şi a respins cererea părţii civile privind despăgubirile materiale, ca nefiind dovedite.
Ulterior, printr-o interpretare greşită a probelor administrate, instanţele de control judiciar au înlăturat obligarea la plata sumei de 20 milioane lei, considerând că această sumă a fost achitată de inculpat.
Din actele dosarului, rezultă că partea civilă a încasat în total în luna iulie 2002 suma de 38.639.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în favoarea mai multor persoane, în exercitarea profesiei.
Aşadar, suma de 38.639.000 lei nefiind achitată de inculpat, instanţa trebuia să aibă în vedere că acesta nu putea fi exonerat de plata daunelor morale stabilite de către instanţa de fond în cuantum de 20 milioane lei.
În consecinţă, instanţele de control judiciar nepronunţându-se asupra unor probe administrate şi asupra unor cereri esenţiale pentru partea civilă, au pronunţat o hotărâre contrară legii.
Pentru acest motiv recursul în anulare va fi admis dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 807 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Arad şi a deciziei penale nr. 83 R din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul C.I.D.
Casează hotărârile atacate şi menţine sentinţa penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Arad.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5656/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
