ICCJ. Decizia nr. 5656/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5656/2003
Dosar nr. 4658/2003
Şedinţa publică din 3 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354/PI din 14 mai 2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe următorii inculpaţi:
- A.C.M. şi M.C. la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a), cu aplicarea art. 109 şi art. 74 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi a stabilit termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării din 12 martie 2003 la zi, pentru fiecare inculpat.
A obligat inculpaţii, în solidar şi pe fiecare în solidar cu părţile responsabile civilmente la câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare.
S-a reţinut că, în seara zilei de 27 decembrie 2002, în jurul orelor 1900, inculpaţii minori A.C.M. şi M.C., se aflau pe strada Al. Vlahuţă din Sânnicolau Mare, împreună cu numiţii T.C., în vârstă de 13 ani şi A.B. în vârstă de 12 ani, fratele inculpatului A.C.M.
La un moment dat, pe lângă cei patru a trecut partea vătămată R.I.A. care se îndrepta spre casă.
Inculpatul A.C.M. s-a apropiat de partea vătămată şi a întrebat-o dacă este sub influenţa băuturilor alcoolice şi unde locuieşte. Partea vătămată i-a răspuns inculpatului că nu este băută, ci că are un miros greoi, întrucât este bolnavă şi că locuieşte în Cartierul Sighet. Inculpatul A.C.M. s-a îndepărtat puţin de partea vătămată, s-a alăturat grupului şi l-a împins dintr-o dată pe minorul T.C. în partea vătămată, spunându-i acestuia să-i ia plasa pe care o avea în mână. Surprins şi speriat, numitul T.C. nu a făcut ceea ce i se ceruse, astfel încât partea vătămată s-a îndepărtat de grupul tinerilor.
Aceştia nu au pierdut-o însă din vedere şi la îndemnul inculpaţilor A.C.M. şi M.C. au hotărât să o deposedeze pe partea vătămată de plasa pe care o avea asupra sa.
Cei patru au urmărit-o pe partea vătămată până în momentul în care aceasta a intrat într-o cofetărie. Inculpaţii s-au îndepărtat puţin, spunându-le numiţilor T.C. şi A.C.M. să meargă şi să vadă dacă partea vătămată are bani asupra sa. După scurt timp, cei doi s-au întors la locul unde se aflau inculpaţii şi le-au spus că partea vătămată consumase un suc. După ce partea vătămată a ieşit din cofetărie, cei patru au continuat să o urmărească, până când aceasta a ajuns pe o alee întunecoasă şi necirculată.
În acel loc, inculpatul A.C.M. s-a apropiat de partea vătămată, a prins-o de gât şi a trântit-o la pământ. I s-a alăturat imediat şi numitul T.C., care a început să o lovească cu picioarele pe partea vătămată, la întâmplare. În acest timp, inculpatul A.C.M. o ţinea pe partea vătămată cu mâna la gură pentru ca aceasta să nu strige şi să alerteze eventualii trecători.
La un moment dat, celor doi li s-a alăturat inculpatul M.C., pentru a o imobiliza mai eficient pe partea vătămată, i-a pus un picior pe abdomen şi i-a smuls plasa pe care aceasta o ţinea în mână, predând-o numitului A.B.M. Acesta din urmă, a fugit cu plasa, fiind urmat îndeaproape de inculpatul M.C.
Inculpatul A.C.M. şi numitul T.C. au continuat să o lovească pe partea vătămată, după care au renunţat, plecând în direcţia în care o luaseră primii doi şi lăsând-o întinsă la pământ.
Cei patru, după aproximativ 20 minute, s-au întâlnit lângă un pod, pe malul râului Aranca, unde au verificat conţinutul plasei părţii vătămate. În plasă se aflau învelite într-o bucată de hârtie, câteva prăjituri, precum şi un calendar pe anul 2003, inscripţionat în limba maghiară. Prăjiturile au fost împărţite şi consumate între cei patru, iar calendarul a fost luat acasă de inculpatul M.C., plasa fiind aruncată în apa râului.
Pe data de 28 decembrie 2002, cei patru au fost identificaţi de organele de poliţie, la domiciliul inculpatului Moroşan Constantin fiind găsit pe un perete, calendarul ce aparţinea părţii vătămate.
Atât inculpaţii A.C.M., M.C., cât şi făptuitorii T.C. şi A.B.M. au recunoscut fapta comisă. Calendarul a fost predat pe bază de dovadă părţii vătămate.
Potrivit raportului medico-legal nr. 66 din 14 ianuarie 2003, partea vătămată a suferit, cu ocazia incidentului, leziuni ce au necesitat un număr de 8 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş care a criticat-o, întrucât instanţa nu a respectat dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen. şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 343/A din 22 septembrie 2003, a respins apelul parchetului ca nefondat, a dispus plata sumei de 800.000 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariul pentru avocatul din oficiu, iar plata despăgubirilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) şi dispoziţiile art. 81 şi art. 110 C. pen., faţă de cei doi inculpaţi, iar în subsidiar, aplicarea faţă de inculpaţii minori a dispoziţiilor art. 1101 C. pen., prin încredinţarea sub supraveghere a acestora într-o instituţie abilitată, în acest sens.
Recursul este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Cu privire la pedepsele explicate inculpaţilor A.C.M. şi M.C., prin reţinerea de circumstanţe atenuante se constată că, au fost bine individualizate. Reţinerea unor astfel de circumstanţe este justificată, dacă se are în vedere faptul că aceştia erau minori la data săvârşirii faptelor, nu au antecedente penale şi au recunoscut şi regretat în mod sincer faptele.
În schimb este întemeiată cea de-a doua critică şi anume greşita suspendare condiţionată a executării pedepselor.
Chiar dacă în favoarea inculpaţilor s-a reţinut existenţa de circumstanţe atenuante în consecinţa recucerii pedepselor aplicate, la modalitatea de executare a acestora nu se poate neglija totuşi, pericolul social al faptelor, rezultat din modul în care au fost comise, pe baza unei înţelegeri prealabile şi nu în ultimul rând, prin exercitarea asupra victimei de acte de violenţă prin care i-au cauzat leziuni ce au necesitat un număr de 8 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Dacă ar fi avut în vedere aceste împrejurări, instanţele ar fi ajuns la concluzia că, în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi că, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., era necesar ca inculpaţii să execute pedepsele prin privare de libertate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi cum, verificând hotărârile atacate în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor alte motive care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara este întemeiat şi a fi admis în limitele arătate.
Se va stabili ca inculpaţii să execute pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 343/A din 22 septembrie 2003 a Curţii de apel Timişoara, privind pe inculpaţii A.C.M. şi M.C.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 354 din 14 mai 2003 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la aplicarea art. 81 şi art. 110 din Codul penal, dispoziţii pe care le înlătură.
Stabileşte ca inculpaţii A.C.M. şi M.C. să execute pedepsele de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5693/2003. Penal. Art.184 alin.3. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 5482/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
