CSJ. Decizia nr. 613/2003. Penal. Extradare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.613Dosar nr.468/2003
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.N.P. împotriva sentinţei penale nr.3/P din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
S-a prezentat recurentul, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Pentru traducerea dezbaterilor s-a prezentat interpretul de limba germană, P.I.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului inculpatului, punând concluzii de respingere a cererii de extrădare.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat a se reţine că îl nemulţumeşte măsura luată privind extrădarea sa, precizând că urmează a mai fi cercetat şi pentru alte afaceri judiciare comise pe teritoriul României.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art.32 din Legea nr.296/2001 s-a solicitat soluţionarea cererii de extrădare a cetăţeanului german A.N.P. formulată de autorităţile judiciare maghiare şi arestarea în vederea extrădării acestuia.
Ministerul Justiţiei al Republicii Ungaria a cerut extrădarea numitului A.N.P. –cetăţean german, cercetat penal în dosarul nr.B4788/2002 al Procuraturii Hajdu –Bihar din Republica Ungară pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.166 alin.1 -2 lit.d din Codul penal, pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani sau detenţiunea pe viaţă.
În sprijinul cererii de extrădare s-au depus actele prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.29672001.
Curtea de Apel Oadea, prin sentinţa penală nr.3/P din 21 ianuarie 2003, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile extrădării şi a admis cererea formulată de Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare dispunând extrădarea numitului A.N.P. –născut la 2 august 1976 în oraşul Satu Mare, jud.Satu Mare, România, fiul lui Eugen şi Iudith, domiciliat în Germania, localitatea Regensburg, str.Landshuther nr.66.
În temeiul art.37 alin.ultim dinLegea nr.296/2001 şi art.23 alin.4 din Constituţia României a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile de la 27 ianuarie 2002 până la 11 februarie 2003, inclusiv.
În baza art.190 alin.4 Cod procedură penală combinat cu art.12 din Legea nr.78/1997 actualizată prin HG nr.1291/13.11.2002 a obligat Tribunalul Bihor –Serviciul contabilitate la plata sumei de 1.200.000 lei justificată cu chitanţa nr.3415204/21.01.2003, pentru interpreta B.L.M.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală combinat cu art.28 din Legea nr.296/2001 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a declarat recurs inculpatul A.N.P. solicitând respingerea cererii de extrădare formulată de Republica Ungară.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că prima instanţă în mod justificat a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile de fond şi de formă, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr.296/2001 privind extrădarea.
În acest sens, în mod corect s-a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute deart.5 din Legea nr.296/2001, recurentul nefiind exceptat de la extrădare, art.8 din aceeaşi lege, privind principiul dublei incriminări, art.12 din legea menţionată, pedepsele prevăzute pentru faptele care fac obiectul cercetării înambele legi penale, ungară şi română, având limite mai mari de 2 ani închisoare.
De asemenea sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.15 din Legea nr.296/2001 cu privire la competenţa faptelor pentru care este cercetat recurentul, fiind săvârşite numai pe teritoriul Republicii Ungare, el nefiind urmărit în România, pentru fapte de natură penală.
În cauză, prescripţia răspunderii penale nu a intervenit nici potrivit legii române, nici potrivit celei ungare.
Curtea mai constată că s-au respectat şi dispoziţiile procedurii extrădării prevăzute de art.24 din Legea nr.296/2001 prin aceea că :
-cererea de extrădare adresată pe cale diplomatică a fost transmisă de Ministerul Justiţiei al Republicii Ungare către Ministerul Justiţiei din România;
-a fost prezentatăOrdonanţa de deţinere nr.34.B.4150 emisă de Judecătoria orăşenească Debrecen;
-s-a depus o copie a expunerii faptelor pentru care se cere extrădarea, menţionându-se data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi a dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art.166 alin.1 din Codul penal ungar.
În concluzie, cererea de extrădare îndeplinind condiţiile legale în materie, se constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea acesteia fără a fi cazul punerii în libertate a recurentului.
Cererea recurentului de respingere a cererii, întemeiată pe faptul că are alte afaceri judiciare pe teritoriul României, nu poate fi primită având în vedere că, prin adresa nr.129/P/2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea face cunoscut că prin Ordonanţa din 9 ianuarie 2003, dată în dosarul nr.473/P/2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.N.P. pentru faptele prevăzute de art.176 din Legea nr.14171997 şi art.279 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a din acelaşi cod, aplicându-se sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 10.000.000 lei.
Pentru aceste considerente, potrivit art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpatul A.N.P., să fie respins ca nefondat.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba germană, urmează să fie plătit din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art.37 alin.4 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, prezenta decizie se va înainta Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul A.N.P. împotriva sentinţei penale nr.3/P din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Face aplicarea art.37 alin.4 din Legea nr.296/2001, privind extrădarea.
Onorariul de interpret de limba germană, se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 614/2003. Penal. Strămutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 593/2003. Penal → |
|---|
