CSJ. Decizia nr. 619/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.619DOSAR NR.2078/200.
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii C.R.M., C.C., C.E., N.B.V., N.N., S.M.., S.P., B.M., P.M., P.S. şi A.V. împotriva deciziei nr. 44 din 23 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
S-au prezentat: recurenţii inculpaţi, în stare de arest şi asistaţi în ordine de apărător desemnat din oficiu, avocat M.T. (inculpaţii C.R.M., C.C. şi C.E.) A.I. pentru următorii inculpaţi şi apărător ales, avocat N.D. pentru inculpaţii P.S. şi A.V., partea vătămată C.T., lipsind celelalte părţi civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul A.I. a solicitat admiterea recursurilor inculpaţilor şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepselor.
Apărătorul M.T. a solicitat de asemenea reducerea pedepsei aplicate.
Apărătorul N.D. a cerut pentru ceilalţi inculpaţi reducerea pedepselor.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Inculpaţii, pe rând, în ultimul lor cuvânt au solicitat admiterea recursurilor şi reducererea pedepselor.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.232 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii:
- sold.C.E. la câte 8 ani închisoare pentru trei infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal şi la câte 7 ani închisoare pentru trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal; conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a dedus arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- C.C. la câte 6 ani închisoare pentru două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal şi la câte 5 ani închisoare pentru două infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal; conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 6 ani închisoare; s-a dedus arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- P.M. la 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.3 Cod penal, 9 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal şi 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal; conform art.33 lit.a, 34 lit.b şi 35 Cod penal, i s-au aplicat pedeapsa principală a închisorii de 17 ani şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal pe timp de 4 ani; s-a dedus arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- S.P., N.B.V. şi P.S. la câte 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal (pentru fiecare inculpat) şi la câte 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2Cod penalcuaplicareaart.37lit.bCod penal (pentru fiecare inculpat); conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal,s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a dedus arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2001 până la 20 decembrie 2001 (inculpatul N.B.V.) şi de la 5 ianuarie 2001 până la 20 decembrie 2001 (inculpatul S.P.);
- N.N. la câte 8 ani închisoare pentru trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.d Cod penal, câte 7 ani închisoare pentru trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.26 alin.1 din Decretul nr.328/1966; conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a dedus arestarea preventivă de la 30 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- B.M. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal şi la 6 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal; conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare ; s-a dedus arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- S.M. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal; conform art.39 alin.2 Cod penal, în această pedeapsă s-a contopit restul de 411 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.294 din 21 mai 1998 a Judecătoriei Călăraşi şi s-a sporit cu 1 an pedeapsa rezultantă – 7 ani închisoare -, urmând ca inculpatul să execute în total 8 ani închisoare; s-a dedus arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 până la 20 decembrie 2001;
- A.V. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal;
- C.R.Mla 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi la câte 7 ani închisoare pentru infracţiunile de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.d Cod penal şi de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal fiecare cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal; conform art.36 alin.3 Cod penal, aceste pedepse au fost contopite cu restul rămas de executat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2274 din 16 noiembrie 1998 a Judecătoriei Slobozia şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a dedus prevenţia de la 14 noiembrie 1997 până la 14 aprilie 2000 şi arestarea preventivă de la 5 ianuarie 2001 până la 20 decembrie 2001.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost obligaţi, în solidar:
- inculpaţii C.E., N.N., N.B.V., C.R.M. şi P.S. – la 203.594.172 lei despăgubiri către partea civilă S.C. „A”;
- inculpaţii C.E., C.C., N.N., S.P. şi A.V. – la 14.367.140 lei despăgubiri către partea civilă S.C. „A”;
- inculpaţii C.E., C.C., N.N., B.M., P.M. şi S.M.. – la 7.990.000 lei către partea civilă S.C. „A”;
- inculpaţii C.E., N.N., N.B.V., C.R.M. şi P.S. – la 242.000 lei despăgubiri către partea civilă L.N.
Inculpatul P.M. a fost obligat la despăgubiri civile, astfel: 4.271.730 lei – către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon”; 40.000.000 lei – către partea civilă C.M.T.; 5.200.000 lei (prestaţie periodică lunară de la 27 decembrie 2000 până la 31 decembrie 2001, cumulată) şi, în continuare, câte 400.000 lei – către minora C.V.G., până la majoratul acesteia; 18.573.355 lei – către partea civilă C.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut:
I. În seara zilei de 10 octombrie 2000, fraţii N.B.V. şi N.N. s-au întâlnit pe raza municipiului Călăraşi cu C.R.M. apoi cu P.S., ultimul posesor al unui autoturism „Dacia 1300” şi împreună s-au deplasat la gospodăria Agrizootehnică a unităţii militare de pompieri, unde îşi satisfăcea stagiul militar C.E., convenind să sustragă ierbicide de la o fermă agricolă cunoscută de cel dintâi (ferma „Dragoş Vodă” a S.C. „A”.
Pe traseul parcurs, inculpaţii au conceput şi planul de acţiune, astfel că, după ce au parcat autoturismul la o distanţă de cca 500 m, pe „poarta mică”deacces, neasigurată, au pătruns înincinta fermei.Când paznicul, partea vătămată L.N., le-a ieşit în întâmpinare cu un băţ în mână, motivând că au rămas în pană de cauciuc şi nu au cric, i-au cerut o „capră” metalică. Acesta le-a comunicat că nu deţine aşa ceva, somându-i să plece, dar stăruind în hotărârea lor infracţională şi căutând prilejul favorabil atacului, inculpaţii i-au cerut o cană cu apă.
Toţi cinci l-au urmat apoi spre ghereta de pază, unde, la un moment dat, C.E. l-a lovit puternic şi prin surprindere cu pumnul în figură. Deşi dezechilibrat, acesta a reuşit să reacţioneze, lovindu-l la rândul său în cap cu băţul, pe C.R.M., dar a fost imediat imobilizat de ceilalţi, lovit în continuare cu pumnii şi picioarele şi târât apoi în gheretă.
În timp ce inculpatul C.R.M. păzea partea vătămată, ceilalţi inculpaţi, folosindu-se de toporul descoperit lângă gheretă, au început să spargă uşile de acces în magazii şi birourile fermei, adunând pe platou, bidoane cu ierbicid, şublere, micrometre, dălţi, ventile şi elemente pentru pompă de injecţie, două uşi de sobă, o presetupă, pompă de apă, un radiator electric, un filtru de ulei, un televizor etc. în valoare totală de 204.594.172 lei.
Cu acelaşi topor, inculpatul P.S. a forţat apoi lacătele de la „poarta mare” de aces, a introdus autoturismul în curte şi, toţi au încărcat în habitaclu şi portbagaj, bunurile sustrase, scoţând recipientele cu ierbicid din cutiile de carton în care erau ambalate, ca să încapă cât mai multe.
În timpul supravegherii paznicului L.N., C.R.M. şi-a însuşit o brichetă, un cuţit cu lamă din inox, un pachet de ţigări, o lanternă, o pereche de pantaloni uzaţi, o jachetă şi suma de 42.000 lei, aparţinând acestuia.
Părăsind locul faptei, nu înainte de a încuia paznicul în gheretă, asigurând uşa cu lacăt prin exterior, cu ameninţări că îi vor da foc ori că va muri electrocutat (fără îndoială cu scopul de a-l înfricoşa şi determina astfel să nu întreprindă nimic până se vor îndepărta), inculpaţii s-au îndreptat, circulând pe o rută ocolitoare şi pe câmp, spre comuna Modelu la locuinţa inculpatului A.V., unde se afla doar fratele acestuia, martorul A.C., ambii cunoscuţi ai lui C.E.. Cu acordul martorului, fără ca cel din urmă inculpat să-i dea explicaţii cu privire la provenienţă, au depozitat bunurile într-o magazie.
În ziua următoare, C.E. şi N.N., cu autoturismul – taxi marca „Damas”, condus de martorul N.M., au transportat o parte din acestea, inclusiv televizorul, la locuinţa celui dintâi, în comuna Rosetti iar recipientele cu ierbicid le-au vândut martorilor B.M. şi S.N. – din Călăraşi, cu suma de 6 şi respectiv 2 milioane lei, împărţită ulterior cu ceilalţi inculpaţi.
II. După aproximativ două săptămâni, în ziua de 23 octombrie 2000, inculpatul N.N.de această dată a luat hotărârea de asustrage ierbicid de la o fermă a cărei amplasare o cunoştea (ferma „I” a S.C. „A”, comunicându-i intenţia inculpatului C.C. Amândoi urmau să-l contacteze pe inculpatul A.V., şi el posesorul unui autoturism. L-au mai căutat mai întâi la locuinţa sa din comuna Modelu, apoi la locul de muncă, convenind să se întâlnească seara, după ce acesta va ieşi din serviciu, în comuna Rosetti, la locuinţa lui C.C.
Înainte de sosirea lui A.V., C.C. l-a contactat şi pe inculpatul S.P., în acelaşi scop şi apoi, după scenariul cunoscut, toţi s-au deplasat la gospodăria agrozootehnică a unităţii militare de pompieri pentru a-l lua şi pe C.E.
Conduşi în continuare de N.N., au traversat municipiul Călăraşi şi pe Şoseaua de centură a oraşului, s-au îndreptat spre sediul fermei, parcând autoturismul la distanţă.
De la plecarea de acasă inculpatul A.V. le-a comunicat inculpaţilor că deşi îi va însoţi, nu va pătrunde în fermă, astfel că, la faţa locului a rămas la autoturism, iar cei din urmă s-au îndreptat spre sediul acesteia, amplasat la cca. 2 km de şosea.
Drumul principal de acces spre ferma „I” trece prin sectorul hidro al unităţii (unde era de pază martorul R.G. dar inculpaţii, preocupaţi să nu fie observaţi în zonă, au ales o rută ocolitoare şi traversând o pasarelă metalică, s-au îndreptat spre partea din spate a fermei.
Până să ajungă la gard au început să latre câinii iar pe platou a apărut paznicul (partea vătămată U.T.) astfel că, ocolind iarăşis-au deplasat la poarta principală de acces. Au sărit imediat în curte şi fiecare cu câte un băţ în mână (şipci smulse din gard), s-au îndreptat alert spre grajdul în care tocmai reintrase între timp paznicul.
Acesta a ieşit la un moment dat cu o coasă în mână, dar speriat de numărul şi hotărârea atacatorului (C.E. a spart geamurile încăperii cu băţul) a intrat din nou, îndeplinind apoi tot ceea ce-i cereau inculpaţii. Mai mult, când S.P. a afirmat că nu sunt din localitate ci „ţigani zlătari de la Sinteşti”, a început să se lamenteze, cerându-le „să nu-l omoare pentru că are copii acasă”.
În timp ce C.C., N.N. şi S.P. îl supravegheau pe rând, pe paznic, la uşa încăperii, C.E. cu toporul a început să forţeze uşile de acces în magazii, atelierul mecanic şi biroul şefului de fermă şi secondat de ceilalţi, a început să scoată pe platou bidoane cu ierbicide, două baterii acumulator, doi saci cu arpagic, ulei de motor, o pătură, două ceasuri de birou, două seturi de tacâmuri, dulciuri, etc. (în valoare totală de 16.730.040 lei).
Inculpatul sold. C.E. i-a cerut apoi paznicului U.T. un ham,a pus un cal la căruţă şi cu ea, inculpaţii au transportat toate bunurile la autoturismul lui A.V.; au dat drumul calului, îndemnându-l pe drumul spre fermă.
Acelaşi inculpat, înainte de a părăsi incinta, l-a legat pe paznic cu mâinile la spate şi de picioare, cu cablurile electrice de alimentare, de la un aparat de radio şi un televizor. În această stare l-a întâlnit ulterior (urmare strigătelor de ajutor), martorul R.G. şi tot aşa l-a şi transportat cu autoturismul, la locuinţa economistului fermei, martorul I.A., care la rândul lui a sesizat organele de poliţie locale.
De la faţa locului, evitând municipiul Călăraşi, inculpaţii s-au îndreptat spre comuna Cuza Vodă pe ruta folosită la săvârşirea faptei anterioare şis-au dus iarăşi la locuinţa inculpatului A.V.
Cel din urmă a păstrat pentru sine, pătura, 10 l de ulei de motor şi o parte din arpagic. În ziua următoare cu autoturismul condus de A.V., inculpaţii, mai puţin S.P., s-au deplasat în municipiul Călăraşi, oferind cele două baterii acumulator, spre vânzare, contra sumei de două milioane lei, martorului D.D. din comuna Ciocăneşti, care, la rândul său a vândut un acumulator martorului M.C.
Aceiaşi inculpaţi au vândut recipientele cu ierbicide martorilor C.E.T., M.GC. şi P.G. din municipiul Călăraşi, cu motivaţia că „au lucrat pentru un patron şi au fost plătiţi în natură”.
III. În seara zilei de 24 decembrie 2000, la discoteca din comuna Rosetti şi ulterior, la locuinţa fraţilor C., şi-au făcut apariţia inculpaţii N.N., P.M., B.M. şi S.M.., ultimul însoţit şi de martorii S.V. (văr cu N.N.) şi Nica Marian. Cel din urmă, martor, conducea autoturismul lui S.V., aflat în stare de avansată ebrietate.
Toţi opt s-au deplasat apoi, cu acelaşi autoturism, în municipiul Călăraşi, la locuinţa lui S.V., unde, inculpaţii au hotărât să meargă şi să sustragă conductori de la reţelele electrice amplasate în zona limitrofă municipiului Călăraşi („preocupare” mai veche a unora dintre inculpaţi dar şi a celor doi martori, pentru care sunt în prezent arestaţi), iar în acest scop, N.N. i-a cerut vărului său autoturismul (în fapt martorul a înmânat cheile inculpatului B.M., posesor de permis de conducere).
Înainte de a părăsi oraşul, S.M.. a împrumutat o foarfecă tip „ghilotină” de la numitul D.N.
Pe itinerariul de deplasare, inculpaţii, la sugestia lui N.N. şi-au schimbat opţiunea, hotărând să sustragă ierbicid de la o fermă agricolă situată în apropierea satului Floroaica ( S.C. „A”;) a cărei amplasare îi era cunoscută acestuia. Singurul care s-a abţinut categoric, insistând în îndeplinirea hotărârii iniţiale (cu motivaţie că îi este teamă), a fostinculpatul S.M..;a încercat fără rezultat să-l convingă şi pe inculpatul B.M..
După ce au parcat autoturismul la o distanţă de cca. 4-500 m, lângă o staţie de pompare dezafectată, iar C.E., N.N. şi P.M. au făcut o recunoaştere a zonei (au observat un singur paznic, comunicând acest fapt şi celorlalţi), inculpaţii cu excepţia lui S.M.. s-au îndreptat spre fermă, cel dintâi purtând asupra sa foarfeca tip ghilotină, iar ultimul, un levier mecanic luat din portbagajul autoturismului.
Când au sărit însă, desfăşuraţi, gardul, şi-a făcut apariţia ieşind din ghereta sa de pază, partea vătămată T.V., care a început să strige „hoţii”. S-au repezit imediat asupra sa, C.E., C.C. şi N.N., l-au împresurat şi lovit cu foarfeca şi pumnii, iar C.C., B.M. şi P.M. l-au imobilizat, târât şi încuiat în gheretă.
Repede, cu levierul asupra sa, P.M. s-a deplasat la o altă gheretă de pază, amplasată la cca 20 m, de unde se auzeau zgomote şi observase lumină (provenea de la televizorul în funcţiune). Exact în momentul în care a pătruns pe uşă, s-a ridicat de pe pat victima C.N., încercând să pună mâna pe topor, dar, mai rapid, inculpatul l-a lovit în cap, o singură dată cu levierul şi l-a doborât la pardoseală.
S-a alăturat celorlalţi care începuseră deja să spargă uşile spaţiilor de depozitare.
Toţi inculpaţii au pătruns în magazii şi birouri, scoţând recipiente cu ierbicid, setudi de motor pentru autocamion şi tractor, ulei comestibil, ulei motor, calculator, o agendă de birou, un prăjitor de pâine, un televizor color, etc., pe care le-au transportat pe platou şi la gardul împrejmuitor al celor două ferme agricole. La final, N.N., asupra căruia rămăseseră cheile, a adus autoturismul din locul în care tot el îl parcase. Au încărcat bunurile (li s-a alăturat şi S.M.) şi cu acelaşi inculpat la volan au părăsit locul faptei, îndreptându-se spre comuna Dragoş Vodă.
După ce au parcurs câţiva kilometri însă, în apropierea DN-3 A Bucureşti – Constanţa, din cauza greutăţii şi volumului încărcăturii, inculpaţii au luat hotărârea să se despartă, urmând ca N.N. (la volan) şi C.E. să le transporte la locuinţa celui din urmă apoi să se întoarcă şi să-i ia şi pe ceilalţi.
Pe ruta obişnuită deja, cei doi s-au deplasat la Rosetti, iar după ce au descărcat bunurile, la Modelu, la locuinţa lui A.V., lăsând aici maşina cu care veniseră au cerut acestuia să meargă după ceilalţi, cu maşina lui.
Toţi şapte s-au reîntors (după ce N.N. şi-a luat iarăţi maşina) la Rosetti, la locuinţa fraţilor C. unde au împărţit o parte din bunurile sustrase.
B.M.şi-a însuţit un set motor pentru autocamion, filtre de ulei şi rulmenţi, P.M. o bormaşină şi 7 l de ulei comestibil şi tot ulei S.M.. şi N.N.
Inculpatul A.V. a primit şi el, pentru transport, un filtru de ulei şi o platină pentru delcou.
Celelalte bunuri au rămas asupra fraţilor C., parte din elefiind descoperit, urmare depoziţiilor referitoare la faptele săvârşite, la percheziţiile domiciliare efectuate ulterior de organele de urmărire penală, la locuinţa acestora, cele ale rudelor ori altor persoane cărora, fără a le destăinui provenienţa, le-a încredinţat spre păstrare (R.S., D.N., B.V.).
Urmare leziunilor suferite, C.N. a decedat la Spitalul „Sf. Pantelimon” Bucureşti (F.0.2794-10620).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apelurile de faţă parchetul şi toţi cei unsprezece inculpaţi.
Parchetul a solicitat majorarea pedepselor, cu un plus de pedeapsă celor care au săvârşit faptele în stare de recidivă, iar inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.
Inculpatul C.R.M. a declarat în şedinţele publice din 6 februarie 2002 şi 3 aprilie 2002 că înţelege să-şi retragă apelul declarat.
Curtea Militară de Apel Bucureşti, prin Decizia nr.44 din 23 aprilie 2002 a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor după cum urmează :
Sporeşte cu câte 2 ani închisoare pedepsele de câte 8 ani închisoare aplicate inculpaţilor sold.C.E., N.B.V. şi N.N., aceştia având de executat, fiecare, 10 ani închisoare.
Sporeşte cu 2 ani închisoare pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.C., care va executa în total 8 ani închisoare.
Menţinând pedepsele stabilite prin sentinţă inculpatului C.R.M. (anume: - 8 ani închisoare – în baza art.211 alin.2 lit.a Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şi 7 ani închisoare în baza art.211 alin.2 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal) şi pedeapsa rezultantă în urma contopirii acestor pedepse, precum şi dispoziţia de revocare a liberării condiţionate a restului rămas neexecutat de 394 zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2274/1998 a Judecătoriei Slobozia şi de contopirea acestui rest în pedeapsa de 8 ani închisoare, a aplicat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul civ.C.R.M. să execute în total 9 ani închisoare.
Înlătură dispoziţia de deducere din pedeapsă a arestării preventive de la 14 noiembrie 1997 până la 14 aprilie 2000.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii sold. C.E. şiC.C., S.P., N.B.V., P.S., N.N., B.M., A.V., S.M.. şi P.M.
S-a luat act că inculpatul civ. C.R.M. şi-a retras apelul.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive astfel: de la 29 decembrie 2000 până la 23 aprilie 2000 – pentru inculpaţii sold. C.E. şiC.C., B.M., S.M.. şi P.M.;de la 30 decembrie 2000 până la 23 aprilie 2002 – pentru inculpatulN.N.; de la 5 ianuarie 2001 până la 23 aprilie 2002 – pentru inculpaţii S.P. şi C.R.M.; de la 19 ianuarie 2001 la 23 aprilie 2002 – pentru inculpatul N.B.V.
S-a motivat că prima instanţă a individualizat judicios pedepsele stabilite inculpaţilor sold.C.E., C.C., N.N. şi N.B.V. Fiecare sancţiune penală reflectă, conform art.72 Cod penal atât gradul de pericol social – ridicat- al fiecărei infracţiuni reţinute, cât şi periculozitatea făptuitorilor, pusă în lumină de modul în care au acţionat, de urmările produse (zilele de îngrijiri medicale de care au avut nevoie părţile vătămate pentru vindecare; prejudiciile – însemnate – cauzate părţilor civile). S-au avut în vedere, totodată, tinereţea inculpaţilor, împrejurarea că primii trei menţionaţi nu antecedente penale, ca şi poziţia adoptată în cursul procesului (declaraţii oscilante, ocultarea sau denaturarea adevărului).
Reţinând că fraţii C. (E. şi – mai ales – C.) şi fraţii N. (B.-V. şi – mai ales – N.) au fost cei care au conceput, iniţiat şi asigurat logistic activităţile infracţionale în care i-au angrenat şi pe ceilalţi inculpaţi, precum şi pluralitatea faptelor penale şi, în privinţa inculpatuluiN.B.V., cu starea de recidivă postexecutorie (art.37 lit.b Cod penal), Curtea a apreciat că, pentru împlinirea finalităţilor arătate în art.52 Cod penal (reeducarea infractorilor şi prevenirea comiterii unor noi infracţiuni), se impune sporirea rezultantelor, potrivit art.34 lit.b Cod penal.
Cu privire la inculpatul C.R.M. a reţinut că pedepsele stabilite au fost just individualizate, în lumina criteriilor înscrise în art.72 Cod penal.
Date fiind gravitatea faptelor, modul în care au fost comise, starea de recidivă postcondamnatorie (ce denotă perseverenţa inculpatului), precum şi atitudinea sa procesuală (declaraţii contradictorii, oscilante), instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin sporirea rezultantei, potrivit art.34 lit.b Cod penal.
Tot referitor la acest inculpat s-a reţinut că în mod greşit s-a dedus din pedeapsa rezultantă prevenţia de la 14 noiembrie 1997 până la 14 aprilie 2000, deoarece această perioadă constituie partea din pedeapsă ce reprezintă primul termen al recidivei prevăzute de art.37 lit.a Cod penal, executat în regim de detenţie şi nu există temei legal pentru scăderea ei ca prevenţie.
Referitor la ceilalţi inculpaţi, s-a reţinut că pedepsele stabilite şi/sau aplicate, au fost just individualizate.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii C.R.M., C.C., C.E., N.B.V., N.N., S.P., S.M.., P.S. şi A.V. şi au solicitat reducerea pedepselor.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificând hotărârile atacate sub aspectul criticii formulate de inculpaţii S.P., S.M.., P.S. şi A.V., se constată că nu sunt elemente de reapreciere în sensul solicitat, cele două instanţe făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor mai sus arătate, evaluând corespunzător atât gradul de pericol concret pe care l-a prezentat fiecare infracţiune comisă – evidenţiat de modul şi împrejurările în care au fost săvârşite, ca şi de urmările produse - , cât şi datele ce ţin de persoana acestora care sunt recidivişti şi cu o comportare oscilantă pe parcursul procesului penal.
Analizând hotărârea atacată cu recurs de către inculpaţii C.E., C.C., N.N., N.B.V. şi C.R. M., sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, în raport cu criteriile prevăzute în textul de lege citat, se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat corect gravitatea faptelor în raport cu urmările produse şi împrejurările în care au fost comise cât şi datele ce ţin de persoana acestora cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal iar primii trei menţionaţi fără antecedente penale. Toate aceste elemente se reflectă just în pedepsele stabilite pentru infracţiunile comise.
Totodată, în mod just, instanţa de apel a aplicat un spor de pedeapsă la contopirea pedepselor, apreciind corect că pedeapsa cea mai grea nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
Faţă de aceste considerente, nu se poate aplica nici o clemenţă inculpaţilor, cum nejustificat au solicitat aceştia, dimpotrivă, se impune a se menţine pedepsele în cuantumul fixat de instanţa de apel.
Aşa fiind, criticile din recursurile inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepselor nu sunt întemeiate.
Întrucât motivele de casare sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri din cele prevăzute de art.3859 alin.3 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.b din acelaşi cod, urmează a respinge recursurile inculpaţilor şi a dispune potrivit dispozitiviului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.R.M., C.C., C.E., N.B.V., N.N., S.M.., S.P., B.M., P.M., P.S. şi A.V. împotriva deciziei nr. 44 din 23 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Compută arestarea preventivă de la 29 decembrie 2000 la zi pentru inculpaţii C.C., C.E., B.M., S.M.. şi P.M.; de la 30 decembrie 2000 pentru inculpatul N.N.; de la 5 ianuarie 2001 pentru inculpaţii Simion Petre şi C.R.M. şi de la 19 ianuarie 2001 pentru inculpatul N.B.V.
Obligă pe inculpaţii P.S. şi A.V. la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurenţii C.R.M., C.C., C.E., N.B.V., N.N., S.M., B.M., P.M. şi S.P. la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 669/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 614/2003. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
