CSJ. Decizia nr. 658/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.658/2003
Dosar nr.4642/2002
Sedinţa publică din 11 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata O.S. împotriva deciziei penale nr.259 A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-a prezentat recurenta inculpată O.S., aflată în stare de arest, asistată de apărător din oficiu,avocat Z.C.
A lipsit intimata parte civilă C.M.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei aplicate , în raport de circumstanţele personale ale inculpatei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a motivelor de casare invocate de inculpată, ca nefondate, întrucât aspectele învederate au fost avute în vedere de către instanţe care au aplicat o pedeapsă ce tinde spre minim.
Procurorul a solicitat admiterea recursului inculpatei sub două aspecte ,şi anume, neaplicarea dispoziţiilor art.13 din Cocul penal şi greşita deducere a arestării preventive.
Inculpata O.S. având ultimul cuvânt a declarat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Alba, prin sentinţa penală nr.188 din 26 iulie 2002, a condamnat pe inculpata O.S. la 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.b şi e , cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.71, raportat la art.64 din Codul penal .
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatei; a dedus din pedeapsa stabilită, durata executată de la30 martie 2002 la zi ; a obligat-o la plata sumei de 5.000.000 lei, daune materiale, către partea civilă C.M.; a constatat recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părţilor vătămate Ş.E., şi T.V., şi a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de4.650.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, inculpata, fără ocupaţie, îşi formase obiceiul de a călători prin ţară fără o destinaţie anume, dar cu scopul de a racola persoane, pe care apoi să le deposedeze de bunurile ce le aveau supra lor.
In acest sens, în ziua de5 martie 2002, a plecat de la domiciliul său din comuna Şeica Mică, la Braşov unde a rămas două zile, după care, pe 7 martie, s-a deplasat din Braşov spre Blaj, dar, adormind în tren, a coborât în gara Cluj-Napoca , iar de aici la Copşa Mică, unde a ales un compartiment, în care se afla o persoană de sex feminin în vârstă , şi anume C.M.
In acelaşi compartiment s-a mai aşezat şi o tânără, iar, pentru că ar fi constituit un martor incomod, a convins-o pe bătrână să meargă cu ea într-un alt compartiment vecin , dar gol. Aici, inculpata a fost servită de partea vătămată C.M. cu mâncare, iar în schimbul trataţiei, aceasta i-a dat un suc „Fanta” din portocale în care i-a strecurat două pastile de Nitrazepan .
Partea vătămată, în mai puţin de o oră a adormit profund, astfel încât, în momentul în care trenul a ajuns în staţia Copşa Mică, inculpata acoborât , luând cu ea şi geamantanul părţii vătămate, în care se afla o căciulă şi un guler din blană, o pereche de pantaloni din stofă, o pereche de cizme, o fustă din stofă şi suma de 1.100.000 lei .
In dimineaţa zilei de 18 martie 2002, inculpata se afla în gara Teiuş şi a intrat în vorbă, în holul gării, cu partea vătămată T.V. şi apoi, s-a urcat cu ea în trenul ce mergea spre Mediaş .
Folosind acelaşi procedeu, înainte de a aunge la Copşa Mică, partea vătămată a adormit, astfel că inculpata i-a deschis poşeta, de unde a luat suma de 600.000 lei, după care a coborât din tren.
La data de 25 martie 2002, în jurul orei 9-9,30 , aflându-se în gara Aiud,atenţia inculpatei a fost atrasă de o doamnă în vârstă, Ş.E.,care era deosebit de elegantă.
După ce a intrat în vorbă cu ea, a invitat-o la un local aflat lângă gară, unde pentru ea a comandat o cafea, iar pentru respectiva doamnă unpahar cu suc,în care a pos două pastile deNitrazepan.
Indreptându-se împreună spre peron, pentru a aştepta trenul, partea vătămată a dat semne de moleşeală şi somnolenţă, împrejurare în care O.S. a apelat la sprijinul a doi călători, martora M.M. şi un bărbat, rămas neidentificat , pentru a o urca în tren, unde, după ce Ş.E. a adormit,inculpata i-a luat poşeta şi a coborât în gara Teiuş.
In seara de 28 martie 2002, O.S. se afla din nou în gara Teiuş, în sala de aşteptare, iar la un control derutină făcut de lucrătorii de poliţie de la transportul feroviar nu a fost în măsură să prezinte acte de identitate, faptce i-a determinat pe poliţişti să o ducă la biroul poliţiei, unde aveau un portret robot, întocmit după descrierile făcute de părţile vătămate, care au şi identificat-o ulterior. In momentul depistării, inculpata avea asupra ei geanta şi bunurile luate de laŞ.E. , recunoscând că ea este autoarea faptelor săvârşite în tren în luna martie 2002.
Împotriva sentinţei , a declarat apel, în termen legal,inculpata,criticând-o pentru netemeinicie , cu referire lapedeapsa aplicată , solicitândreducerea ei, deoarece regretă ceea ce a făcut, fiind şi bolnavă .
Secţia penală a Curţi de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr.295 din 15 octombrie 2002 , a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, reţinând că, în raport cu persistenţa acesteia în comiterea unor asemenea fapte care au un pericol social concret deosebit de ridicat, mai ales prin mijloacele folosite, pedeapsa a fost judicios individualizată.
În termen legal, O.S. a declarat recurs nemotivat, arătând în instanţă că , este la prima abatere de o asemenea gravitate, solicitând reducerea pedepsei, care este deosebit de aspră .
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat, Curtea constată , în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis, dar pentru alte motive, asfel cum vom arăta în continuare .
1. La stabilirea şi menţinereapedepsei, instanţele au luat în considerare toate criteriile de individualizare, evidenţiate în dispoziţiile art.72 dinCodul penal, precum şi faptul că inculpata se confruntă pentru prima dată cu rigorile legii penale, sancţiunea aplicată urmând să-şi realizeze funcţiile şiscopul prevăzute de art.52 din Codul penal.
2 . Analizândhotărârea criticată şi prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare totdeauna din oficiu, conform prevederilor art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată, o situaţie asupra căreiainstanţele nu s-au oprit, şi anume că , de la săvârşirea ultimei infracţiuni, respectiv, 25 martie 2002 şi până la judecarea cauzei a intervenit Legea nr.169 din 18 aprilie 2002 , care a modificat şi completat dispoziţiile art.211 ce incriminează fapta de tâlhărie, prin introducerea alineatului 21 , care prevede majorarealimitelor pedepsei, de la 7 la 20 ani închisoare, pentru tâlhăria săvârşită de o persoană având asupra saprintre altele, o substanţă narcotică ( art.211 alin.21lit.b).
Aşa fiind, faţă de succesiunea în timp a două legi penale, potrivit dispoziţiilor de principiu din art.13 din Codul penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, inculpatei îi sunt aplicabile prevederile anterioare,care prevăd pedepse între 5 şi 20 ani , deci mai favorabile.
Curtea apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare, ce se va stabili inculpatei, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită deart.211 alin.2 lit.b şi e, cu aplicarea art.41 alin.2 şi a art.13 din Codul penal, este de natură a contribui la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceasta.
Totodată, conform documentelor aflate în dosarul de urmărire penală, inculpata a fost reţinută la 29 martie 2002 ( fila 45) şi arestată preventiv la 30 martie 2002 (fila 105), situaţie în care din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţineriişi al arestării preventive de la 29 martie 2002 la zi .
In consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de inculpata O.S., va casa hotărârile atacate cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art.13 din Codul penal şi la greşita deduceredin pedeapsă a perioadei executate şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata O.S. împotriva deciziei penale nr.295 A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată,precum şi sentinţa penală nr.188 din 26 iulie 2002 a tribunalului Albacu privire la neaplicarea dispoziţiilor art.13 din Codul penal şi la greşita deducere a duratei arestării preventive .
Face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.13 din Codul penal, referitor la infracţiunea de tâlhărie , prevăzută şi pedepsită de art.211 alin.2 lit.b din Codul penal , cu aplicarea art.41 alin.2 din acelaşi cod.
Menţine pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatei.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive, de la 29 martie 2002 , la 11 februarie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 651/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 660/2003. Penal → |
|---|
