ICCJ. Decizia nr. 676/2003. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 676
Dosar nr. 819/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursuluide faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 21 martie 2002 Tribunalul Iaşi a condamnat-o pe inculpataM.R.M. :
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art.41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen., la 1 an închisoare ;
- în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen. la 10 luni închisoare;
- în baza art. 288 şi art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen. la 3 luni închisoare;
- în baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen. la 2 luni închisoare;
În baza art. 33şi art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa de 1 anînchisoare, cu aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumelor de 100 dolari şi 4.850.000 lei ,provenite din infracţiunea de trafic de influenţă .
Au fost respinse pretenţiile civile ale părţilor vătămate D.G. şi C.Z.
Inculpata a fost obligată să plătească părţilor civileCooperativa de Credit "C.R." suma de 3.800.000 lei, F.M. suma de 3.600.00 lei, T.M. suma de1.300.000 lei, R.L. suma de 2.000.000 lei,F.L. suma de 1.000.000 lei, V.T. suma de 5.000.000 lei, M.D. suma de 15.000.000 lei şi B.G.suma de500.000 lei.
A fost confiscată suma de 300.000 lei de la partea vătămată S.N.L.
Inculpata a fost obligată şi la plata cheltuielilor judiciarecătre stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în calitate de avocat, încadrată la Baroul Vaslui însă desfăşurând activităţi de consultanţă şi asistenţă juridicăşi în municipiul Iaşi , inculpata pentru a-şi onora unele obligaţii financiare,a încasat, nejustificat, în baza unor contractefictive, sume de bani de la persoane fizice şi bănci, după cum urmează :
1. În luna martie 2000 inculpata acontactat mai multe persoane din municipiul Iaşi care intenţionau să înfiinţeze o asociaţieparticulară de proprietari, oferindu-şi serviciile de asistenţă juridică şi consultanţă.
De urmare, a pretins şi primit de la părţile vătămate sus-arătate diferite sume de bani, emiţând şi chitanţe în care a consemnat sume mai mici decât cele real primite.
Inculpata le-a comunicat părţilor vătămate că o cunoaşte pe o judecătoarede la Judecătoria Iaşi care se ocupă cu soluţionarea cererilor în care acestea sunt interesate şi pentru a obţinerezolvarea operativă a acestora este necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA.
Partea vătămată C.Z. a fost de acord cu această solicitare şi cu consimţământul celorlaţi i-a remis inculpatei suma de 100 dolari, pe care, însă, aceasta atransformat-o în lei şi aîncorporat-o în chitanţele emise, pentru asistenţa juridică,confirmându-le ulterior că a transmis-o judecătoarei, care a fixat termen de judecată la 11 aprilie 2000.
Părţile vătămate au constatat apoi că afirmaţiile inculpatei sunt neadevărate, aceasta nedepunânddosarele la instanţă, pe rolul căreia nu era înregistrată nici o cerere . Recunoscându-şi omisiunea şi motivând-o prinaceea că dosarele erau incomplete, inculpata pentru a schimba destinaţia juridică asumelor primite , a încheiat cu părţile vătămateun contract de împrumut în formă scrisăpentru suma de 14.480.000 lei, menţionând că acestea au fost iniţial pentru onorariu avocat dar nu au avut nici o finalitate .
Sumele nu au fost restituite.
2. În luna mai 2000 inculpata i-a solicitat părţii vătămate M.D., pentru a-i acorda asistenţă juridică într-o cauză privindpunerea în executare a unei hotărâri de partaj, suma de 2.500.000 lei, precum şi suma de 3.800.000 lei necesară pentru taxă de timbru, înregistrarea cererii şi prezentarea la judecător .
În fapt, inculpatanu aefectuat nici un demers, osebit de faptul că suma cerută pentru timbrarea acţiuniia fost majorată nejustificat.
3. În primăvara anului 2000 inculpata a pretins şi primit, cu titlu de împrumut, suma de300.000 lei de la partea vătămată S.N.L. Inculpata a refuzat să o mai restituie, pretinzând că reprezintă plata pentru asistenţa juridică viitoare.
4.În luna ianuarie 1998 inculpata a prestat asistenţă juridică la SC " P 93" SRL, procurându-şi o adeverinţă în alb, tip salariat, cu ştampila societăţii, pe care, prin persoane neidentificate, a completat-ocu datele sale.
În baza acestei adeverinţe, la data de 5 aprilie 2000 inculpata a contractat un împrumut de 10.000.000 lei de la o bancă populară, fiind girată de doi martori.
Inculpata nu şi-a achitat ratele.
5. La data de 15 mai 1999 inculpata a contractat un împrumut în sumă de 10.000.000 lei cu o cooperativă de credit din Iaş , prezentândoadeverinţă din care rezulta că este salariată la S.C.
" N.A." SRL Iaşi. Semnătura directorului din adeverinţa de salariat a fostfalsificată, aşa cum rezultă dinRaportul de constatare grafologică iar la "contabil şef" semnătura este indescifrabilă.
Inculpata nu era, evident, salariata acelei societăţi şi nici nu a restituit împrumutul.
6. În luna august 1998 tatăl numitului D.G. a decedat în urma unui accident de circulaţie.
Aflând despre aceasta, inculpata şi-a oferit serviciile pentru asistenţă juridică.
De urmare, inculpata i-a pretins şi a primit de lanumitul D.G , în luna septembrie 1998, suma de 1.850.000 lei pentru a o transmite medicilor legişti iar în luna octombrie 1998 sumele de 3.000.000 lei sub pretextulînmânării acesteia unor poliţişti şi 6.000.000 lei pentruasistenţa juridică, fictivă.
La data angajării pentru asistenţa juridică inculpata era stagiară şi nu a depus sumele încasate la cabinet.
Împotrivaacestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpate.
Înmotivarea apelului parchetuluis-a arătat că instanţa a omis să se pronunţe asupra infracţiunilor deînşelăciune săvârşite în dauna celor două instituţii de creditare, a omis să aplice dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. referitoare la desfiinţarea înscrisurilor false, asoluţionat greşit latura civilă privindpe părţile civile C.Z. şi D.G. şi, în sfârşit,au fost aplicate pedepseinsuficiente faţă de gravitatea infracţiunilor şi poziţia procesuală a inculpatei.
Apelul incupatei nu a fost motivat în scris, apărătorulsolicitând oral reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 24 din 23 ianuarie 2003 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul parchetului, desfiinţând în partehotărârea şi, rejudecând, a majorat pedepsele de la 1 an şi 6 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, 76 C. pen. ( care include sub forma actelor materiale şi faptele în dauna instituţiilor de creditare), de la 10 luni la 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată şi de la 3 luni la 5 luni pentru infracţiuneaprevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), înlăturânddin încadrarea juridică art. 288 C. pen.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen. inculpataurmează să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
Au fost anulate înscrisurile false şi corectată rezolvarea laturii civile, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii .
Apelul inculpatei a fost respins ca nefondat .
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpată, nemotivat în scris .
Inculpata nu s-a prezentat la judecată deşi a fost legal citată,recursul fiind susţinut oral de apărătoruldin oficiu în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în baza materialului de ladosar şi în raport cu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat.
În desfăşurarea judecării cauzei la instanţa defond au fost încălcateregulile de bază ale judecăţii , prevăzute de lege.
Potrivit art. 287 C. proc. pen., instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului.
Judecata trebuie să se desfăşoare în şedinţă , oral,nemijlocit şi contradictoriu.
Instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., însă, evident, dacă inculpatul nu se sustrage de la judecată.
În cauza de faţă, la primele termene de judecată la instanţa de fond,respectiv 12 octombrie 2000, 16 noiembrie2000, 14 decembrie 2000 şi 25 ianuarie 2001, fie nu a fost îndeplinităprocedura de citare cu inculpata , fie nu a fost asigurată asistenţa juridică dinoficiu, însă la termenul din 22 februarie 2001inculpata a fost prezentă la judecată şi asistată de apărător.
Cu toate acestea, inculpata nu a fost ascultată în cauză, fiind lipsită astfel, de posibilitatea exercitării drepturilor sale procesuale, între care prioritarde dreptul de apărare, garantat prin art. 6 din C. proc. pen.
După acest termen inculpata nu a mai fost citată, făcându-se aplicaţia prevederilor art.291 Cod procedură penală.
Aşa fiind, se constată că în cauză a fost încălcată dispoziţia procedural penală a nemijlocirii judecăţii , inculpata nefiind ascultată de instanţă şi, în acelaşi timp, neîndeplinită îndatorirea instanţeide a-şi exercita atribuţiile în mod activ în vederea aflăriiadevărului.
Pe de altă parte, cercetarea judecătorească nu alămurit, pe bază de probeneîndoielnice, situaţia de fapt, existând contraziceri cu privirela fapte şi împrejurări chiar întredeclaraţiile aceloraşi persoane, care nu au fost înlăturate de către instanţă ,cu efect asupra calificării şi încadrării juridice reţinute.
Aşa de exemplu între declaraţia martorei C.Z. dată în cursul urmăririi penale, la procuror, potrivit căreia suma de 100 dolari şi cea de 1.000.000 lei le-a remis inculpatei pentru asistenţă juridică şi demersuri pentru derularea actelor necesare, pe de o parte şi declaraţia aceleiaşi martore la instanţă, potrivit căreiasuma de 100 dolari i-a remis-o inculpatei, la cererea acesteia, pentru a o înmâna judecătoarei "B", pe de altă parte, existăesenţială contrazicere , care ar fi trebuit să fie înlăturată.
Faţă de cele ce preced se impune casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauzăpentru cazul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.18 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.
Pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzei osebit de necesitateaaudierii inculpatei – a cărei aducere înfaţa instanţei poate fi primităşi în condiţiile art. 183 şi 184 C. proc. pen. – şi înlăturarea contrazicerilor cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale, se impune examinarea cauzei şi prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,şi la cele ale statutului profesiei de avocat, prin care sunt reglementate drepturile şi îndatoririle avocaţilor, inclusiv cele privind onorariul şi modul de soluţionare a contestaţiilor şi reclamaţiilor legate de acesta şi celelalte cheltuieli făcute în interesul clientului.
La dosarul de urmărire penală se află la procesul verbal din 20 martie 2000 care consemnează activităţile inculpatei, încalitate de avocat, pentru asistenţa juridică în cursul urmăririi penale în baza contractului cu partea vătămată D.G.
Asemenea, la stabilireacorectei încadrări juridice a faptelor se impune să se ţină seama de înţelesul expresiei "înscris oficial"dat prin art. 150alin. (2)C. pen., examinând astfel măsura în care înscrisurile întocmite sau falsificate de inculpatăşi încriminate au acest caracter.
Admiţând recursul inculpatei, se va dispune ca onorariul pentru apărarea din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata M.R.M.împotriva deciziei penale nr. 24 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr.180 din 21 martie 2002 a Tribunalului Iaşi.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iaşi.
Onorariul în sumă de 400.000 leipentru apărarea din oficiu, se va plătidin fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 68/2003. Penal. Art.214 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
