CSJ. Decizia nr. 692/2003. Penal. Legea nr.143/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.692/2003
Dosar nr.4694/2002
Sedinţa publică din 12 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul L.C.L. împotriva deciziei penale nr.602/A din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare arest, asistat de avocat P.S., apărător desemnat din oficiu .
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatuluia solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al aplicării prevederilor art.74 şi 76 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii derespingere, ca nefondat, a recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a arătat că regretă faptaşi este de acord cususţinerile apărătorului său.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.648 din 02.07.2002, Tribunalul Bucureşti ,secţia I penală a dispus condamnarea inculpatului L.C.L.la pedepsele:
-5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000 , cu aplicarea art.74 lit.a – 76 lit.a din Codul penal şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lita,b din Codul penal;
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.c din Codul penal .
În baza art.33 lit.a , art.34 lit.b din Codul penal s-a dispus contopirea pedepseloraplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b din Codul penal.
S-a făcut aplicarea art.71,64 din Codul penal.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 15 mai 2002 la zi.
În baza art.17 din Legea nr.143/2000 , raportat la art.118 lit.e din Codul penal s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,05 grame heroină.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 2.500.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :
În ziua de 15 mai 2002 organele de poliţie au fost sesizate cu privire la faptul că la intersecţia Calea Moşilor cu str.Mihai Eminescu, în faţa restaurantului „P.H.” o persoană ce deţine un autoturism marca Dacia Nova , cu număr de înmatriculare B-74-LEO, comercializează droguri.
În urma supravegherii zonei, în jurul orei 13,30 , s-a constatat că în faţa restaurantului „P.H.”, a staţionat autoturismul cu numărul de înmatriculare sus-menţionat, la volanul căruia se afla un individ identificat în persoana inculpatului.
Cu ocazia efectuării percheziţiei în interiorul autoturismului, în prezenţa martorului asistent S.M., organele de poliţie au găsit în locasul volanului6 punguţe din celofan, dintre care 5 conţineau un praf de culoare bej şi una o substanţă pulverulentă de culoare albă.
De asemenea, în interiorul maşinii au fost găsite trei folii din celofan alb transparent, ce prezentau urma de substanţă pulverulentă de culoare bej.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.111477/16 mai 2002, cele cinci punguţe din material plastic conţineau 0,25 grame heroină, iar pe cele trei folii de celofan s-au pus în evidenţă urme de heroină.
În ce priveşte a şasea punguţă găsită în interiorul volanului,care conţinea 2,54 grame substanţă cristalină de culoare albă, iar prin acelaşi raport tehnico-ştiinţific s-a stabilit că aceasta nu prezintă substanţe stupefiante sau psihotrope, ci bicarbonat de sodiu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
In apelul său, Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicată inculpatului, deoarece prima instanţă nu a dat semnificaţia cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepsei,prevăzute de art.72 din Codul penal.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi majorarea pedepsei aplicate.
În apelul său , inculpatul a solicitat admiterea lui, casarea hotărârii atacate şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.602/a din 2 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti secţia I penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpat.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 15 mai 2002 la 4 octombrie 2002 .
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare statului .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.C.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74,76 din Codul penal, reţinute în favoarea sa.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au făcut o justă proporţionalizare a pedepselor aplicate acestuia, conform prevederilor art.72 din Codul penal.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au ţinut seama de gradul ridicat depericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei , dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Din copia de pe cazierul judiciar al inculpatului ( fila 28 dosar de urmărire penală) rezultă ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta comisă, a avut oconduită bună înainte de comiterea infracţiunilor fiind încadrat în muncă.
Ca atare, se constată că pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, sub aspectul cuantumului ei, este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art.52 din Codul penal.
Aşadar, se apreciază că instanţele au dat eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74,76 din Codul penal şi au aplicat pedepse corect individualizate , astfel că nu există temeiuri pentru reducerea lor în sensul solicitat de inculpat, urmând ca recursul său să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.L. împotriva deciziei penale nr.602/Adin4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 mai 2002 la 12 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 689/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 693/2003. Penal → |
|---|
